Cine merită să îl votezi? Dacă nu votezi, are cine să o facă în locul tău

Ce votăm sâmbătă şi duminică? Membrii Parlamentului pentru următorii patru ani. Alegem din cei care sunt pe liste. Alţii nu sunt, de data aceasta. Nici nu apar până mâine, oricât am fi de nemulţumiţi. Super-puterea de a schimba, cu puterea minţii, candidaţii, pur şi simplu nu există.

Pare să fie o mobilizare mai slabă decât la europarlamentare. Deşi aceste alegeri sunt mult mai importante. Pare să lipsească o miza negativă. Asta ne-a unit, de obicei. Nu suntem capabili să alegem pozitiv? Sunt candidaţii atât de slabi, că nu avem ce alege? Ne este prea lene sau aşteptăm să apară nişte politicieni puri şi luminoşi, şi doar atunci vom face marele efort de a merge până la colţul blocului, ca să votăm? Ambele variante sunt falimentare.

Dacă devenim străini de afacerile Statului, acesta va înceta să ne respecte. Ne va oferi ceva cu care să ne ocupăm timpul şi nişte ajutoare care să ne facă dependenţi de el. Un avertisment de la Tocqueville, la sfârşitul sec XIX. Cu această platformă a câştigat Dragnea alegerile. Pentru că pe unii i-a păcălit, pe alţii i-a cumpărat, iar lumea bună a stat acasă.

Dacă noi nu ne intrăm în rolul de cetăţeni, să nu ne aşteptăm să ne putem exercita privilegiile aferente în deplină libertate. Suntem şi noi responsabili. Statul de-abia aşteaptă ca cetăţenii să se comporte ca nişte copii râzgâiaţi. Paternalismul este cea mai periculoasă formă de etatism, pentru că se bazează pe complicitatea, conştientă sau nu, a cetăţeanului. Maturizarea acestuia este singura modalitate de a se lua în serios, ca cetăţean.

În 2016 alegerile parlamentare au fost o ruşine civică. Ne spălăm obrazul de data aceasta?

Lăsăţi lenea, aşadar, şi fanteziile cu îngeri care devin politicieni pentru plăcerea noastră, şi haideţi la vot. Alegem din ce avem. Data viitoare să fim mai atenţi la timp, dacă vrem altceva în meniu.

Ce cărţi sunt pe masă? Să ne uităm cu atenţie.

Ce să nu alegem. Aici este simplu de departajat, avem două criterii, unul democratic şi unul de oportunitate. Partide cărora democraţia nu le prieşte, care speră să participe la o putere etatistă, în care să se folosească cât mai mult de resursele statului sunt PSD şi ProRomania, două vase comunicante, cu aceeaşi viziune. Un rol cât mai mic al lor în Parlament ar fi o răscumpărare a timpului pierdut după alegrile câştigate de aceştia în 2016, prin neprezentarea adversarului. O perioada catastrofică, în care şi-au dat jos guvernele şi s-au spart în bucăţele care gravitează pe aceeaşi axă.

Partide cărora le-ar plăcea un sistem autoritar ca în Rusia aproape vecină şi deloc prietenă sunt AUR şi PER. O regie Sputnik pe muzica fraţilor Peste. Asta ne-ar mai lipsi din Parlament, o sursă permanentă de zgomot conspiraţionist care să compromită ideea de patriotism şi unionism.

O categorie aparte este eterna demoiselle de déshonneur a politicii româneşti, un fel de PSD de limba maghiară, care este UDMR. O prezenţa bună la vot i-ar lăsa acasă, în premieră. Poate că nu le-ar prinde rău o pauză. Nici nouă, de altfel.

Partide democratice, cu afilieri europene clare, sunt PNL, USRPLUS şi PMP. Ce alegem dintre ele? Asta este întrebarea cea mai importantă.

Un lucru este clar : dacă stai acasă, votezi indirect PSD. Este partidul cu baza electoral cea mai stabilă şi, nu înţeleg de ce, încă neluată destul în seama. Aşa au câştigat în 2016. Pentru că mulţi s-au p… pe el de vot. De asta vedeţi acum o întoarcere a discursului absenteist superior, de la liderii lor de opinie. De asta Rogozanu şi Mungiu-Ciuvică anunţă că trebuie boicotat votul. Aşa pot ei să ajute. Electoratul PSD merge la vot. Au mers pentru Dancila, spre surpriza tinerilor frumoşi care îl vedeau pe Barna în turul II la prezidenţiale. Nu a avut nici o şansă. Vor merge şi acum, deşi Dancilă a fost dată afară, în mod ruşinos. Acest electorat nu are memorie. Ar merge din nou dacă ar reapărea Dancilă. Nu îl deranjează să îi voteze pe Grindeanu sau Tudose, prim-miniştri daţi afară de PSD.

Provocarea este să aduci mai mult oameni la vot decât acest electorat, dacă vrei să câştigi alegerile. Iar aici PNL, USR şi PMP s-au întrecut în greşeli.

PNL s-a vulnerabilizat singur, prin aroganţa de a crede că alegerile sunt deja câştigate. Părea aşa la începutul anului, între timp s-au schimbat mult lucrurile. Între timp au călcat în multe străchini foarte vizibile : la justiţie, Predoiu a făcut praf agenda anticorupţie şi candidează la Prahova pe listă lângă singurul condamnat penal al PNL. Fix lângă el s-a găsit, ca într-o comedie de prost gust, cât să se vadă de pe Lună. Muniţie gratis şi meritată pentru adversari. Criza sanitară a fost abodata cu oameni de la PSD în frunte : Streinu-Cercel, care ar trebui demult să fie la închisoare, o emblemă a corupţiei morale a sistemului românesc de sănătate, Rafila şi eternul Arafat. Adică cei care s-ar fi ocupat de asta şi dacă rămânea Dancila la butoane. Asta este marea problemă de imagine, care revine după ce a părut ştearsă de victoria preşedintelui Iohannis. O nedezlipire de anumite obiceiuri şi de anumiţi oameni ai PSD-ului. Unele greşeli par să fie sabotaje interne, festivalul de amenzi, închiderea bruscă a pietetelor, unele numiri aiuristice pe ultima sută de metri, oameni incompententi sau compromisi, numiţi sub lumina nemiloasă a reflectoarelor. O grabă de parcă ar fi închis undeva. O problema mai mare de comunicare decât de fond, dar care a fost enorm accentuată de oglinzile din presă care lupta, contra cost sau nu, pentru USRPLUS. Nu sunt majoritari, din fericire.

USRPLUS a rams în discursul vechi, deşi este un partid mereu nou. Fără ăia, fără aia. Tinţa lor principala a fost PNL. Cu care au fost parţial aliaţi la alegerile locale şi cu care ar vrea să participe la guvernare. Eventual să pună şi toate condiţiile din lume la guvernare, eventual să o şi conducă. Deşi acum au o gherilă digitală care doar de cu « ciuma galbenă » se luptă, printre «schije şi obuze ». Există un fanatism puritanist care înfioară acolo. Oamenii se reclamă şi între ei, se dau afară reciproc, fac liste negre cu cine se intaneste cu cineva din afara partidului.  La asta se adaugă şi o presă foarte zgomotoasă, care tot mână în lupta această armata isterizată. Această abordare nu aduce voturi în plus. Doar demobilizează un electorat ezitant şi elitist. Dan Barna spunea, într-un moment de luciditate, după prezidenţiale, că s-au adresat unui public mai mic decât au crezut. Între timp nu s-au preocupat să mărească această baza electorală. Achiziţia de votanţi noi prin demolarea PNL este o iluzie.

Pe cei care s-au mobilizat la alegerile prezidenţiale, dar acum nu prea ar mai veni la vot, circul mediatic îi sperie, nu îi motivează.

Atunci de ce să nu ieşi din logica de război? Cum va reacţiona armata care lupta pentru «depenelizarea ţării », după ce li se pare că au reuşit o mare « depesedizare » la alegerile locale, unde au luat sub 10 %, peste câteva zile, când se vor trezi la guvernare? Simplu, cum au reacţionat şi după alegerile locale. Unii vor continuă să huiduie, chiar dacă au mandate obţinute prin colaborarea cu PNL. Dar aceştia nu sunt majoritari, din fericire.

PMP a propus o listă aiuristică. Foşţi şefi PSD, că Radu Preda şi Alexandru Oprean, figuri din trecut, că Elena Băsescu şi Sergiu Sechelariu, sau Doru Coliu, actualul deputat pentru Diaspora, care a fost la închisoare, nu are nici un fel de studii, a demisionat din funcţiile din partid dar candidează tot din partea lor la Teleorman, primul pe lista. Lângă ei sunt oameni de toată încrederea, ca profesorii Ana Guţu şi Cătălin Avramescu. Dar care par acolo mai mult că pretext, decât să fie majoritari. Cu o baza electorală în scădere, cu Traian Băsescu veşnic la geam, în toate rolurile, aşteptând voturile din Republica Moldova pentru a trece pragul. Un vot aici riscă să fie risipit.

Aşa ajungem la criteriul de oportunitate. O majoritate parlamentară corenta cu viziunea preşedintelui Iohannis este, categoric, mai plauzibil să funcţioneze decât una ostilă. Un motiv în plus de a vota partidele analizate mai sus.

Este nevoie, după alegeri, de o alianţă a oamenilor zdraveni la cap din toate partidele democratice. Sunt mult mai mulţi decât se vede. Această campanie a produs mult zgomot şi puţîn conţinut. Acestea trec şi vor fi repede uitate. După alegeri va fi timpul construcţiei, acolo este important cine lucrează. Pentru acestea este important să avem parlamentari cât mai competenţi şi cât mai corecţi. Sunt pe liste astfel de oameni, uitaţi-va pe ele cu atenţie.

Poate că nu pare, dar România este într-un moment foarte bun. Avem oportunităţi pe care le aşteptăm de mult, avem fonduri şi proiecte clare de infrastrucura de transport şi sanitare, de exemplu. Cine este partidul cel mai capabil să le pună în aplicare? Cine poate legifera clar şi corect în ultimii patru ani? Iată întrebări care pot lămuri intenţia de vot.

Şi mergeţi la vot. Este foarte simplu ce aveţi de făcut. Sau îi lăsăţi pe alţii să decidă pentru voi. Şţiţi foarte bine ce vor alege. Este responsabiliatea noastră, a tuturor.