Chinurile propagandei

S-ar părea că suntem condamnaţi. Aşa spune pesimistul. Eu sunt optimistul de serviciu care spune: „Ba se poate. Mai rău“.

După luni sau ani de pace, bunăvoinţă sau resemnare, numai ce se iveşte ocazia, oamenii o iau de la început. Uitate-s promisiunile, jurămintele, legămintele de castitate şi politeţe. De când a început campania prezidenţială, lumea a re-înnebunit. Nu e ocazie sau locşor privilegiat în care să nu se aprindă scânteia românească a invectivei. Care e pricina? Simplu, candidatul tău nu e şi al meu. Şi, pentru asta, tu, vinovatule, scârbă, vândutule, trădătorule, viperă încălzită la sân, trebuie să mori! Cine a cutezat să părăsească pisicile şi citatele din poptamas pe Facebook, cine nu bea printr-o crâşmă cu geamuri multe, cine nu şi-a depus conştiinţa, cu arme şi bagaje, în contul unui plătitor obscur de postaci, gurnalişti şi băgători de seamă, are un sentiment de sfârşit de lume. Înţeleg. Compătimesc. Regret. Numai că astfel de sfârşituri de lume au mai avut loc şi în '90, '92, 2000. Lumea se încăpăţânează să nu moară. Lumea vrea să trăiască, să se bucure, să iubească. În vremea lui Stalin, în decursul marii foamete, când au murit 7 milioane de nevinovaţi, supravieţuitorii au urmat acelaşi ritual milenar al speciei. Nici noi nu facem excepţie. Suntem animale politice. Şi suntem gata să ne strângem vecinul de gât, numai pentru că ne stă în gât.

Acum, că introducerea (lungă) a fost făcută, să ne întoarcem la oiţele noastre rătăcite şi să spunem lucrurilor pe nume: în turul doi al prezidenţialelor vor intra Victor Ponta şi Klaus Iohannis. Atât şi nimic mai mult. Sigur, pentru că EU, pentru că MM, pentru că CPT… De fapt, singurii care au contat pe partea dreaptă au fost „neamţul“ şi „procuroarea“. Dar el a avut un partid în spate, ea, nu. Dacă era invers, şi procentajul era invers, pentru că alegătorii votează partide, nu oameni. Omul e „îmbogăţit“, ca uraniul, de maşinăria de partid. Apoi, conform mecanismului descris mai sus, individul aderă la valorile grupului ş.a.m.d. PMP, creaţia neîndemânatică şi falimentară a preşedintelui în funcţie, va rezista până la primăvară, iar gânditorii cu vocaţie fugară (însăşi preşedinta a călătorit mult) vor mai defecta o dată.

Singura problemă pe care combatanţii o au în faţă e unde se vor duce voturile pierdute din primul tur. Să presupunem că acestea vor însuma cam 25% din total. Să le socotim, coane Fănică! De la UDMR, 95% pleacă la minoritar. De la Monica Macovei, 75%. Asta pentru că, în spatele Ioanei d'Arc se ascund mulţi iubitori ai preşedintelui, traduşi în amor. Pentru ei, lucrurile stau cam aşa: Monica sau moartea! Tăriceanu, oricât şi-ar controla electoratul, nu poate oferi mai mult de 35% lui Ponta. Rămâne Elena Udrea, care, se pare, e decisă să negocieze. Da, dar poţi negocia când partizanii tăi au fost îndoctrinaţi că Ponta e Iadul pe Pământ? Ah, zadarnice chinuri ale propagandei, de ce nu lăsaţi voi niciun loc de-ntors celei mai capabile femei dintre femei? Hm, nu mă întrebaţi de ceilalţi catindaţi. Virgulele nu se numără. Opt bărbaţi ronţăind 5%!

Iată, aşadar, cum stau lucrurile. Nu e nimic la voia întâmplării şi asta PSD o ştie bine. Înclin să cred că Ponta şi compania sunt în spume. Dincolo de găvăreala oficială, procentele nu vor să iasă la suprafaţă. Nu vor să spună ce vrea partidul. E suficient să ştiţi asta. Şi, mai ales, că poporul ăla pe care îl dispreţuiţi nu e chiar prostul satului. Când trebuie, fără să vadă careva, dă de pământ cu mincinoşii de le merg fulgii.