Ceva nou pe frontul de est? Atacul lui Ianukovici asupra societăţii civile - interviu Aliona Getmanchuk
0Cristian Ghinea, directorul Centrului Român pentru Politici Europene, a stat de vorbă cu Aliona Getmanchuk, directorul Institute of World Policy din Ucraina, despre protestele antiguvernamentale de la Kiev, dar şi despre rolul ONG-urilor în gestionarea crizei ucrainene.
Cristian Ghinea: Ne-am văzut ultima dată la Vilnius, cînd făceaţi parte dintr-un grup ce reprezenta ONG-urile din Ucraina care au semnat în mod simbolic Acordul de Asociere cu UE. Ce s-a întîmplat după, aici, în Ucraina?
Aliona Getmanchuk: S-a produs ceva neaşteptat. Nimeni nu ar fi crezut că cetăţenii ucraineni vor ieşi în stradă să protesteze pentru a cere semnarea Acordului cu UE. Ultimele analize, rapoarte realizate pe această temă indicau contrariul. Nimeni nu se aştepta ca ucrainenii să iasă în stradă pentru a cere şi susţine un viitor european.
Aceste acţiuni s-au transformat dintr-un protest pentru Europa într-unul pentru apărarea drepturilor omului, aş spune pentru apărarea demnităţii. Prin urmare, Revoluţia Europeană sau Euromaidanul s-a transformat într-o Revoluţie a demnităţii. Se poate observa că, în stradă, nu există multe steaguri ale Uniunii Europene. Eu personal am încă steagul UE în propria maşină şi îl pot folosi în orice moment. Totuşi, o parte din cei care protestează în prezent nu sînt susţinători înfocaţi ai căii europene, dar toţi sînt uniţi împotriva regimului Ianucovici. Ceea ce îşi doresc toţi este de fapt demisia, îndepărtarea de la putere a actualului regim. Un alt motiv pentru care nu vedem multe steaguri ale Uniunii Europene printre manifestanţi ţine şi de faptul că mulţi ucraineni sînt dezamăgiţi de modul în care UE se poziţionează faţă de Ucraina, sînt dezamăgiţi de politicile Bruxelles-ului în legătură cu Ucraina. Ei îşi doreau o poziţie mult mai fermă din partea UE faţă de politica dusă de guvernarea ucraineană.
Ce înseamnă mai exact o poziţie mai fermă?
Sancţiuni, oamenii îşi doreau sancţiuni „individuale“ împotriva lui Ianucovici. Oamenii încă îşi doresc asta, dar sînt dezamăgiţi. Ei consideră că aplicarea sancţiunilor de către Uniune, mai ales după summit-ul de la Vilnius, ar fi făcut ca dialogul purtat cu puterea să fie unul paşnic, evitînd astfel manifestări violente şi victimele. Toţi se aşteptau ca următoarea revoluţie să fie sîngeroasă, nu paşnică, cum a fost în 2004.
Cum a apărut violenţa? Debutul a fos paşnic, manifestările radicalizîndu-se odată cu intervenţia forţelor armate. De ce s-a întîmplat asta? M-am aflat în mijlocul mulţimii şi am fost impresionat de modul de organizare, după modelul militar, cu reguli clare, ierarhizare. Au fost organizaţi de alte forţe, partidele din opoziţie, organizaţii de tineret?
Nu au fost organizaţi de partide, au existat încă de începutul manifestărilor, în interiorul Euromaidanului, nişte mişcări radicale, dar acestora li s-a cerut să fie tolerante, paşnice, ele conformîndu-se cerinţelor. Consider că au fost cel puţin doi factori principali care au făcut ca acţiunile să degenereze în manifestări radicale. Primul este legat de absenţa unor rezultate în timpul Euromaidanului: două luni oamenii au stat în stradă şi nu au obţinut nimic. Două luni este o perioadă lungă, dacă mai luăm în considerare şi starea vremii. În condiţiile în care nu a venit nici un semnal din partea guvernării Ianucovici, putem înţelege de ce s-a ajuns în această situaţie.
Se încarcă comentariile...
