Ce caută NATO în Coreea. Câtă globalizare suportă aliaţii europeni?

Imagine

Coreea de Sud devine pivotul asiatic al NATO. Cât de mult îşi doresc europenii o perspectivă globală a NATO? Începând cu sfârşitul săptămânii trecute, secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a efectuat două vizite oficiale în Coreea de Sud şi Japonia.

De altfel, Rasmussen este primul secretar general din istorie care vizitează Coreea de Sud. De asemenea, prezenţa lui Rasmussen în regiune a coincis cu turneul efecutat în Asia de Nord-Est de secretarul de Stat american, John Kerry, ce a inclus vizite în China, Coreea de Sud şi Japonia.

 Ce caută NATO în Coreea?

Cele două vizite ale secretarului general reprezintă un nou semnal pe care NATO îl transmite aliaţilor din Asia de Est cu privire la determinarea de a întări în viitor parteneriatele Alianţei din regiune. Aflat la Seul, Rasmussen a subliniat că „provocările de astăzi la adresa securităţii internaţionale sunt globale şi, în cele mai multe cazuri, modalitatea cea mai eficientă de a le gestiona este să conlucrăm cu partenerii noştri din întreaga lume”.

Prezenţa istorică a secretarului general în Coreea de Sud a coincis cu ameninţările privind izbcunirea unui conflict armat din partea Nordului. Rasmussen a profitat de vizită pentru a reafirma angajamentul şi determinarea membrilor Alianţei de a sprijini Sudul cu orice mijloace.

 În cele două vizite, Rasmussen a afirmat că atât Japonia, cât şi Coreea de Sud, sunt parteneri-cheie în efortul NATO de a se implica în regiunea Asia-Pacific. El a ţinut să precizeze că NATO de astăzi este o alianţă nouă, cu o perspectivă globală şi parteneri globali. Perspectiva globală nu înseamnă că Alianţa îşi doreşte o prezenţă în Asia-Pacific, ci un raspuns la noile ameninţări de securitate pe care globalizarea le-a adus cu sine, care sunt mai complexe şi mai impredictibile.

La Tokio, Rasmussen şi primul ministru japonez, Shinzo Abe, au semnat o declaraţie politică comună, prilej cu care secretarul general a reiterat importanţa securităţii şi stabilităţii în regiunea Asia-Pacific pentru NATO.

Coreea, pivot al NATO sau al Americii?

Secretarul de Stat american, John Kerry, s-a aflat la rândul său în această perioadă într-un turneu ce a inclus China, Coreea de Sud şi Japonia. Printre temele abordate s-au numărat o serie de probleme bilaterale şi multilaterale, cea mai presantă fiind evoluţia recentă din peninsula coreeană. Într-un discurs susţinut la Institutul de Tehnologie din Tokio, Kerry a reafirmat angajamentul administraţiei Obama de a lărgi şi întări interesele strategice americane în regiunea Asia-Pacific.

Cele două prezenţe la nivel înalt din acest sfârşit de săptămână ne indică din nou în mod clar determinarea Alianţei de Nord-Atlantice de a îmbrăţişa o perspectivă globală. Deşi nu este o temă nouă, administraţia Obama pare mai hotărâtă ca oricând să traseze definitiv liniile strategiei în timpul acestui mandat.

Pe de o parte, pentru a rămâne relevantă, NATO are nevoie de mecanisme care să răspundă eficient provocărilor de securitate care au depăşit de mult zona transatlantică, iar un sistem internaţional stabil necesită o perspectivă globală a NATO.

Ce are de spus Europa?

În acelaşi timp, europenii sunt reticenţi în a îmbrăţişa această perspectivă globală. În primul rând, există temerea ca NATO să nu devină doar un instrument utilizat de America în strategia de pivotare spre Asia-Pacific şi în efortul de a zăgăzui China. Întrucât interesele de securitate ale Europei sunt sinonime cu cele ale Americii, temerea constă mai mult în incertitudinea pe care Europa o are cu privire la propriul său rol în această strategie. Angajamentul american tot mai accentuat în Asia va însemna îndepărtarea treptată de Europa?

Aflate sub umbrela de securitate americană, statele europene contribuie foarte puţin în comparaţie cu SUA la bugetul militar al NATO. În mod clar, dacă vor dori să aibă un rol mai decisiv în cadrul Alianţei, europenii vor trebui să-şi revizuiască această politică. Multe voci de pe malul stâng al Atlanticului afirmă că atât timp cât SUA vor continua să protejeze Europa, aceasta nu va transmite semnale că intenţionează să-şi dezvolte mecanisme pentru a se putea apăra singură. Totodată, europenii doresc „europenizarea NATO”, fără însă a depune nici un efort major în acest sens.

Aliaţii asiatici ai NATO sunt, în primul rând, aliaţii Statelor Unite. Însă, interesele globale determină Europa să-şi întărească la rândul său parteneriatele din întreaga lume. În acest moment rolul de lider este jucat de Statele Unite. Pe viitor, rămâne de văzut dacă şi Europa doreşte sau poate să îşi asume un astfel de rol.

Material realizat de Iulian Toader