CCR continuă simulacrul de justiție
0Amânată deja de câteva ori, judecarea contestației la legea pensiilor și vechimii magistraților are șanse să fie amânată până la paștele cailor.
Dacă ieri, cum era previzibil, nu s-a reușit să se judece, într-o duminică, pesemne caz unic în istoria omenirii de judecată duminica, s-a părut că există o mică speranță: patru judecători, numiți de PSD, au ieșit din ședință de mai multe ori și, în cele din urmă, nu s-au mai perezentat, astfel că cvorumul de două treimi s-a pierdut.
Azi, s-a decis amânarea cauzei pentru vineri 16 ianuarie (deși eram obișnuiți cu ședințele în ziua de miercuri; e ceva ciudat și aici). La prima vedere, am avea o schimbare a raportului de forțe din interiorul CCR – există cinci judecători care se pregătesc, probabil, să respingă contestația, astfel ca legea pensiilor și vechimii să meargă mai departe și să intre în vigoare.
Cum justiția în România nu mai este justă de multă vreme, situația trebuie văzută altfel: va fi un șah etern (numit pat la jocul de șah), astfel încât să nu se poată asigura vreodată cvorumul de două treimi.
Pe ce ne bazăm când afirmăm acest pat? În primul rând, vedem cu toții ce se petrece la nivelul multor instanțe, vedem capturarea justiției de către grupuri de interese politice, interlope, financiare etc, vedem lipsa elementară de respect pentru statul de drept și valorile democrației în timp ce se proclamă independența justiției etc.
Cei patru judecători care dau șah mat societății române sunt: Cristian Deliorga, Gheorghe Stan, Dimitrie-Bogdan Licu și Mihai Busuioc. Cei din sistem știu foarte bine ce dosare au judecat fiecare, ce istorie personală au fiecare dintre ei, culminând cu scandalul legat de Mihai Busuioc.
Cu alte cuvinte, deși CCR trebuie să fie independentă, așa cum se scrie în Constituție, vedem cum ascultă de telefoanele Liei Savonea și altora care îi manevrează ca pe niște păpuși. În loc să fie garantul supremației Constituției, vedem cu toții cum Constituția se subordonează unor interese de partid sau de altă natură, astfel încât aspectele juridice și constituționale să fie lăsate în urmă (de fapt, pe ultimul plan). În ce privește rolul CCR, oricine citește cele 12 atribuții constituționale poate vedea cum nu este scris nimic despre reglementarea pansiilor magistraților, sau despre cât de uriașă trebuie să fie pensia magistraților, după cum nu se scrie nimic nici despre vârsta (cât mai scăzută) de ieșire la pensie a acestor zei ai societății – așa au cam ajuns să fie magistrații. Am ieșit în stradă pentru ei și pentru independența lor, au fost clamați ca niște zeități de mii și milioane de oameni, apoi, zeii s-au supărat și s-au decis să își facă un stat propriu în care nimeni și nimic să nu îi poată atinge. Doar, sunt niște zeități.
Independența justiției, pesemne, a fost bună la momentul respectiv, când Dragnea și orcii lui voiau să întunece România pe vecie. Apoi, prea multa independență dată de societate justiției a ajuns să se întoarcă împotriva societății, astfel încât mii de corupți să fie lipsiți de condamnări.
Deși aș vrea să termin acest text cu o notă optimistă, înclin să cred că cei patru magistrați nu cred nicidecum în sintagma lui Leibniz, cum să noi trăim în cea mai bună dintre lumile posibile. După ei, trăim în cea mai rea, astfel încât ei au tot dreptul să fie răi și să nesocotească Constituția, dat fiind faptul că nu o respectă. Tare mă tem că cei patru, departe de a marca schimbarea raportului de forțe din CCR, vor aduce de fapt și mai multă instabilitate politică, și mai multă furie în societate, și mai multă anarhie pentru unii ce s-au cam săturat de atâta democrație; s-au plictisit, au obosit de prea multă democrație. Adică, unii care prețuiesc dictatori ca Ceaușescu, Stalin sau Putin și care nu vor să vadă că trăim într-o perioadă în care unitatea și solidaritatea în fața răului este o obligație civică.
Se încarcă comentariile...
