Cazul Nadaş sau cum toate reformele agrare de după 1859 au fost anulate Abuziv

Dacă nu cunoaşteţi  acest subiect am să vă spun eu câteva lucruri pe scurt: într-o singură sentinţă judecătorească, pe presupuse acte false şi incomplete, pentru prima dată în istoria post-decembristă, un sat întreg din Ardeal a fost retrocedat în Natură autodeclaraţilor moştenitori ai proprietarului iniţial.

Azi 40 de nădaşeni au venit la Bucureşti să atenţioneze în mod oficial autorităţile cu privire la abuzurile incredibile făcute de reprezentanţi ai Statului în CAZUL NADAŞ. Au depus memorii bine făcute la Preşedenţie, Senat, Ministerul Juştiţiei, Guvern. 

Istoria retrocedărilor din România a ajuns într-un stadiu demn de filmele cu Stan şi Bran. Au început să apară deja persoane cu acte de pe timpul lui Burebista şi care consideră toate reformele de atunci încoace ca fiind ilegale, judecându-le pe principiul democratic de astăzi şi nu după legislaţia de atunci.

Dacă în această problemă delicată nu s-ar fi implicat români de bună credinţă, ţăranii din sat ar fi fost victime sigure. Pe acest lucru s-au bazat şi cei care au încercat marea cu degetul, dar iată că românii arată încă odată că sunt solidari. Dacă situaţia va continua vom asista cel mai probabil la un al caz Roşia Montană, cu consecinţe similare deoarece mare parte din proprietăţile din Ardeal sunt retrocedate către grofii unguri, anulându-se toate reformele care au avut loc de la formarea statului român.

Iată memoriul depus astăzi de către cei din sat:

Către: PRESEDINTELE ROMANIEI
Palatul Cotroceni,
Bulevardul Geniului nr. 1-3
Sector 6 - Bucuresti - Romania,

DOMNULE PRESEDINTE,

Sătenii din NADĂŞ, cei rămaşi fără sat, vă înaintează prezentul:

MEMORIU

Prin care încercăm să vă aducem la cunoştinţa domniilor voastre cum am ajuns din nou iobagi în secolul 21 într-un STAT perceput ca stat de drept.
Apreciem că pentru a înţelege dimensiunea fenomenului trebuie să începem, fiind creştini ortodocşi cu rugăciunea pe care ar trebui ca fiecare magistrat să o spună sau să o gândească atunci când se aşează la pupitrul unde dă verdictul de care depinde de multe ori chiar viaţa unor oameni:

Doamne! Eu sunt unica fiinţă pe lume căreia Tu i-ai dat o părticică din atotputernicia Ta; putere de a condamna sau a achita pe semenii mei.
În faţa mea persoanele se înclină; la cuvântul meu ele aleargă; la vorbele mele ele ascultă; poruncilor mele ele se supun; la sfaturile mele ele se împacă, se despart sau îşi părăsesc bunurile lor.
La semnul meu uşile închisorilor se închid, în urma condamnatului, sau de deschid, pentru libertate.

Sentinţa mea poate schimba sărăcia în belşug şi bogăţia în mizerie. De hotărârea mea depinde destinul multor vieţi. Înţelepţi sau ignoranţi, bogaţi sau săraci, bărbaţi sau femei, cei care se vor naşte, copiii, tinerii, nebuni şi muribunzii, toţi sunt supuşi, de la naştere şi până la moarte, legii pe care eu o reprezint şi justiţiei pe care o simbolizez.

Ce grea şi teribilă povară ai pus, Doamne pe umerii mei!

Ajută-mă, Doamne, ca eu să fiu vrednic de această înaltă misiune! Măreţia acestui oficiu să nu mă ispitească. Orgoliul sau mândria să nu mă încânte şi măririle deşarte să nu mă încurajeze.

Unge, Doamne, mâinile mele; încurajează fruntea mea, o Duh al meu, pentru ca să fiu ministrul dreptăţii pe care Tu ai creat-o, pentru societatea oamenilor.

Fă din toga mea o mantă incoruptibilă! Mana mea să nu fie un pumnal care răneşte, ci să fie săgeata care indică traiectoria Legii, pe drumul justiţiei.

Ajută-mă, Doamne! Fă-mă ca să fu drept şi hotărât, cinstit şi curat, moderat şi blând, deschis şi umilit. Să fiu necruţător faţă de greşeli, dar înţelegător cu cei care greşesc. Prieten al Adevărului şi ghid pentru cei ce-l caută. Să fiu cel ce aplică legea, dar, înainte de toate, acela care o împlineşte. Nu-mi permite niciodată să-mi spăl mâinile, ca Pilat în faţa nevinovăţiei şi nici să arunc, ca Irod, pe umerii celui batjocorit, haina de ruşine. Să nu mă tem de Cezar de împărat, şi nici de frica lui să întreb poporul: Baraba sau Iisus?

Verdictul mea să nu fie o anatemă dureroasă, ci un mesaj care regenerează, un cuvânt care reconfortează, lumina care clarifică, apa care spală, sămânţa care încolţeşte, floarea care ţâşneşte din amărăciunea unei inimi umane. Sentinţa mea să poată aduce uşurare celui mâhnit şi curaj celui persecutat. Ea să sece lacrimile văduvei şi să înceteze plânsul orfanilor. Iar când vor trece prin faţa scaunului de judecată, pe care eu şed, zdrenţăroşii, mizerabilii, dezmoşteniţii, fără credinţă şi fără nici o speranţă în oameni, călcaţii în picioare, alungaţii, chinuiţii, a căror gură salivează, fără a avea pâine ca să mănânce, a căror faţă se spală cu lacrimi de durere, de umilinţă şi de dispreţ, ajută-mă, Doamne, să alin foamea şi să astâmpăr setea lor după dreptate. Ajută-mă Doamne!

Când momente din viaţa mea vor fi umbrite, când spini şi pălămidă îmi vor răni picioarele, când răutatea oamenilor va fi mare, când flăcările urii se vor aprinde şi pumnul se va ridica să lovească; când machiavelismul şi înşelăciunea se vor introduce în locul Binelui şi vor răsturna legile raţiunii; când ispita va întuneca gândirea mea şi va tulbura simţurile mele, ajută-mă, Doamne!

Când mă voi frământa în nesiguranţă, luminează-mi mintea; când voi ezita să iau o hotărâre, însufleţeşte-mă; când voi cădea, ridică-mă!
Şi, în sfârşit, când, într-o zi, voi muri, va trebui să apar în Augusta ta faţă, pentru ultima judecată, priveşte cu milă spre mine, Pronunţă, Doamne, Sentinţa Ta!

În ipoteza în care dna. magistrat a Judecătoriei Ineu, LUCIU MARIANA la data de 30.03.2006 ar fi citit această rugăciune poate nu ar fi pronunţat sentinţa nr. 657/2006, în Dosarul nr. 457/2006, prin care toţi nădăşenii am ajuns să nu mai avem nimic, nici măcar cimitir, pentru că şi acelea ne-a fost luat.

În gândirea fiecărui cetăţean român justiţia este concepută ca un garant al supremaţiei legii, ori atunci când unii magistraţi în mod voit cu ştiinţă încalcă legea, este pusă sub semnul îndoielii însăşi legitimitatea justiţiei.
Desigur că avem certitudinea că mulţi magistraţi îşi îndeplinesc menirea cu bună credinţă, cu corectitudine şi competenţă, dar pe lângă aceştia cazurile în care magistraţii sunt implicaţi în fapte flagrante de corupţie, nu fac decât să ştirbească încrederea cetăţenilor în legitimitatea celor trei I, cum este definită în doctrină, respectiv IMPARŢIALITATEA, INDEPENDENŢA şi INTEGRITTEA magistratului, procurorului, poliţistului, avocatului, lichidatorului, notarului, executorului judecătoresc, şi toţi acei care într-un fel sau altul au tangenţă cu sistemul juridic.

Pe scurt vă prezentăm modul în care am ajunşi săteni fără de sat, cu încălcarea celor mai elementare drepturi care sunt consfiinţite atât de Constituţia României cât şi de normele internaţionale, în primul rând cel ce vizează dreptul la apărare.

Subsemnaţilor ni se opune o hotărâre judecătorească, fără ca măcar să fi avut calitatea de parte în dosarul respectiv şi orice încercări pe care le-am promovat, desigur legale s-au soldat cu un eşec în faţa instanţelor judecătoreşti.

Totul a pornit de la o PLÂNGERE pe care COLŢEU VIORICA şi COLŢEU MIHAI ALEXANDRU au formulat-o în temeiul Leg. 18/1991, aşa cum aceasta a fost modificată prin Leg. 247/2005, împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene Arad, prin care le –a fost respinsă cererea de retrocedare privind reconstituirea dreptului de proprietate prin această plângere familia COLŢEU a solicitat anularea Hotărârii de respingere a Comisiei Judeţene Arad nr. 553/14.12.2005.

Obiectul reconstituirii vizau terenurile în care au fost întabulat în cartea funciară dreptul de proprietate al lui GROSZ ELENA, terenuri care de fapt au fost înstrăinate de către aceasta, prin licitaţie publică unei societăţi comerciale SOCIETATEA FORESTIERA NADĂŞ societate pe acţiuni.
Este evident că în raport de actele de înstrăinare către o societate comercială, chiar în situaţia în care ar fi fost moştenitori legali sau testamentari ai defunctei GROSZ ELENA, aceştia nu puteau obţine decât eventual despăgubiri şi nu restituiri în natură aşa cum s-a întâmplat,.
Retrocedare care nu a fost dispusă de către Comisia Judeţeană de aplicare a Leg. 18/1991 Arad a fost acordată de către instanţe, în contradicţie totală cu actele depuse şi cu legile de retrocedare care s-au adoptat după 1989, pentru întreaga localitate în suprafaţă de 8742 ha.
Suprafaţa totală a localităţii NADĂŞ este de 8742 ha, conform evidenţelor cadastrale, în anul 1910, familia GROSZ IOSIF şi soţia acestuia GROSZ HELENA, apăreau potrivit datelor din registrul cadastral din 1910, cu o suprafaţă de 6580 hectare.

Urmare a Reformei din 1913 promovată de Franz Iosif, sătenii şi Composesoratul Urbarial Nadăş au fost împroprietăriţi cu 1200 ha, în acest sens menţionăm Sentinţa Tribunalului Arad nr. 1017/1915/69 dată la 14.04. 1925. 

După 1913, a intervenit reforma agrară din anul 1921 când prin expropiere i-a revenit Statului Român suprafaţa de 715 ha pădure. C.F. 1241.

Familia Grosz a întâmpinat dificultăţi financiare şi bunurile sale imobile deţinute pe teritoriul localităţii Nadăş, au fost înstrăinate Societăţii Forestiera Nadăş Societate Anonimă pe Acţiuni.
Iniţial, după decesul soţului său, Grosz Helna, şi-a înstrăinat acţiunile astfel nemaideţinând niciun drept asupra bunurilor Societăţii Nadăş. 
În acest context este evident că nici o persoană fizică nu avea posibilitatea conform cadrului legal stabilit de legile de retrocedare adoptate după 1989, respectiv: Leg. 18/1991, Leg. 146/1997, Leg. 1/2000, Leg. 10/2001, Leg. 247/2005 să solicite restituirea în natură a bunurilor imobile ce au aparţinut unei societăţi comerciale, aşa cum s-a procedat, prin sentinţa nr. 657/2006, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. 657/2006.
Instanţa de fond prin intermediul judecătoarei LUCIU MARIANA a retrocedat întreaga localitate NADĂŞ, nominalizând numai 102 numere topo cadastrale, cu toate că localitatea are peste 2100 nr. topo.
Analizând dosarul nu se poate ajunge decât la o singură concluzie că în această cauză, voit sau nu s-a produs o gravă eroare judiciară, sau mai bine spus un abuz de drept fără precedent, întrucât, retrocedarea a 8742 ha afectează nu numai pe locuitorii Nadăşului ci însăşi STATUL ROMÂN având în vedere că în baza unor acte fără nici un suport juridic atât Statul cât şi sătenii au fost deposedaţi de 8642 ha, care au fost oferiţi familiei COLŢEU, familie ce nu avea nimic în comun cu Societatea Forestiera Nadaş, persoană juridică şi desigur cu fam. GROSZ.

Împotriva sentinţei civile pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. 457/2006, Comisia Judeţeană Arad şi Direcţia Silvică Arad, au înaintat recurs, ceea ce este de subliniat este că în acest dosar deşi Primarul Comunei Tăuţ era obligat în calitatea sa de Preşedinte al Comisiei Locale de fond funciar să susţină interesele nădăşenilor, nu a promovat calea de atac a recursului.

Tribunalul Arad prin Decizia civilă nr. 583/R/20.06.2006, având drept componenţă a completului de judecată: Preşedinte Otto Sandor Szep, Puticiu Floarea şi Ştefan Lucaciuc, a admis recursurile pe motivul legal potrivit cu care, familia COLŢEU, prin MAIROVITZ ECATERINA nu are calitatea de persoană îndreptăţită a solicita reconstituirea dreptului de proprietate, întrucât nu are vocaţie succesorală.

Printr-un atrificiu şi contrar normelor imperative stabilite de art. 318 c. pr. civ., familia COLŢEU a beneficiat de o soluţie favorabilă într-o contestaţie în anulare, formulată împotriva Deciziei civile nr. 583/R/20.06.2006 şi astfel prin Decizia civilă nr. 718/21.09.2006, pronunţată de Tribunalul Arad, în Dosarul nr. 5924/2006 s-a admis contestaţia în anulare şi noi am rămas fără nimic.

Componenţa completului de judecatăîn faza contestaţiei în anulare a fost constituită din: Preşedinte : IOAN TRIFA, Judecător LIANA JUNCşi Judecător OTTO SANDOR SZEP, ultimul a formulat opinie separată susţinând faptul că nu sunt întrunite cerinţele art. 318 c. pr. civ. şi pe motiv că, atâta timp cât dreptul reclamanţilor COLŢEU nu se regăsea în patrimoniul defunctei la data decesului, o astfel de contestaţie în anulare nu poate fi admisă. Soluţia a rămas irevocabilă prin admiterea contestaţiei în anulare de către ceillaţi doi magistraţi.

Din derularea litigiilor se poate constata că niciun sătean nu a avut calitatea de parte în dosarele promovate de familia COLŢEU.
Familia Colţeu, fără nici o legitimitate, s-a trezit astfel cu sprijinul instanţelor stăpînă pe întreaga localitate NADĂŞ, inclusiv pe gospodăriile oamenilor, cimitirul, biserica, păşune etc....

Din acel moment, familia Colţeu şi-a amenajat un Ocol Silvic Privat şi un fond de vânătoare, frecventat de notabilităţile din zonă şi paralel a început să atace pe rând pe săteni opunându-le drept titlu sentinţa civilă nr. 657/2006, pronunţată de dna. judecător LUCIU MARIANA rămasă irevocabilă prin admiterea contestaţiei în anulare.

Astfel ne-am trezit că suntem daţi afară din casele noastre, ne-am văzut ameninţaţi cu executorii judecătoreşti şi cu janadarmi ca să ne părăsim proprietăţile, pe care unii dintre noi le deţinem prin succesiune de sute de ani.

Succint prezentăm situaţia reală a dreptului de succesiunede care s-a prevalat familia COLŢEU de unde rezultă că aceştia nu aveau posibilitatea să se erijeze drept moştenitori ai fam. GROSZ, prin MAIROVITZ. 
La vârsta de 92 de ani defuncta MAIROVITZ ECATERINA, născută în anul 1911 se prezintă la notarul ANDREI VLAI din Arad, care în baza unor declaraţii date de două persoane, CRIŞAN STELIAN şi HOTĂRAN TIBERIU la data de 31.01.2003, fără ca notarul să menţioneze CNP-ul acestor persoane, au susţinut că au cunoscut-o pe GROSZ HELENA şi că aceasta se numea şi JOHANA, ca şi cum identitatea unei persoane poate fi schimbată de orcine şi oricând.

În baza acestor declaraţii s-a emis lui MAIROVITZ ECATERINA Certificatul de calitate de moştenitor nr. 5/31.01.2003.

Anterior acestui demers la data de 11.03.2002, MAIROVITZ ECATERINA întocmeşte în favoarea numiţilor COLŢEU MIHAI ALEXANDRU şi COLŢEU VIORICA, un testament şi astfel familia COLŢEU şi cei ce se regăsesc de fapt în spatele acestei familii, a început atacul asupra noastră, fiind sprijiniţi aşa cum am arătat de judecătorii de la Judecătoria Ineu şi de unii judecători de la Tribunalul Arad.

Comisia Judeţenă de fond funciar Arad şi Direcţia Silvică Arad, ne-au acordat tot sprijinul folosind mijloacele procedurale legale, pentru a demonta sentinţa aberantă dată de judecătoarea LUCIU MARIANA care s-a pronunţat fără a se efectua în dosar o expertiză, fără a intoduce în cauză şi pe săteni şi din câte cunoaştem la primul termen de judecată.
În acest sens s-a promovat o cerere de revizuire ce a format obiectul Dosarului nr. 774/246/2013 ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Ineu, dar din nefericire pentru noi, acest dosar a fost soluţionat de judecătoarea BOLOŞ FLORIŢA, în prezent arestată, care a respins această cerere de revizuire.
Precizăm că în acest dosar am formulat cerere de intervenţie în interesul Comisiei Judeţene un nr. de peste 20 de săteni. Sentinţa a fost recurată dar cu toate că, aşa cum au susţinut reprezentanţii Comisiei Judeţene şi avocaţii noştri, actele noi erau acte pe deplin doveditoare din care rezulta că defuncta GROSZ HELENA şi-a înstrăinat activele şi acţiunile Societăţii Forestiera Nadăş, instanţa de recurs a respins recursul.

Ceea ce ne-a afectat în mod deosebit a fost atitudinea dlui Preşedinte al completului de judecată OPREAN MIHAI, care la termenul din data de 04.09.2013, ne- a replicat cu dispreţ că venirea noastră la instanţă nu echivalează cu un spectacol de cinema, când viaţa noastră şi a familiilor noastre stătea în pixuruile celor trei magistraţi care ne-au întors în iobăgie.
Noi ştim că Statul prin instituţiile sale trebuie să asigure supremaţia legii, dar nu ştim ce se întâmplă atunci când voit un magistrat încalcă legea, noi o respectăm şi ne supunem ei, iar unii din cei care trebuie să o aplice şi care ar trebui să dea dovadă în primul rând de o conduită morală ireproşabilă, încalcă legea şi astfel se creează imaginea că justiţia nu mai este credibilă.

Ne adresăm domniilor voastre să restabiliţi ordinea statului de drept, încălcată flagrant în acest caz, să dispuneţi ca autorităţile îndrituite să acţioneze pentru a stopa acest fenomen, privind retocedările abuzive, în baza unor acte de regulă false, fictive.

Apreciem că se impune o reverificare a tuturor retrocedărilor privind suprafeţe de zeci de mii hectare de terenuri agricole şi forestiere, de imobile din patrimoniu naţional, care au fost supuse unor astfel de retrocedări abuzive, ilicite şi să instituiţi o Comisie care să aibe ca obiectiv această verificare.

Cazul NADĂŞ, se regăseşte în multe localităţi din TRANSILVANIA, unde în loc a fi respectate legile româneşti sunt respectate chiar de autorităţile române legile hortiste, sancţionate şi anulate prin tratatele internaţionale semnate de Statul Român.

Sperăm ca demersul nostru să fie văzut, auzit şi să se acţioneze cu competenţă pentru a se pune capăt acestor abuzuri, pentru ca orice persoană să beneficieze de o judecată dreaptă, morală şi legală.

Cu deosebit respect,