Câţi au omorât-o pe japoneză

... au finalizat cercetările în cauza cunoscută mass-mediei sub denumirea generică de „studentă japoneză ucisă” şi au dispus, la data de 08.11.2012, trimiterea în judecată a inculpatului VLAD NICOLAE.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de omor calificat şi deosebit de grav (3 fapte), tâlhărie (5 fapte), viol (7 fapte), violare de domiciliu (6 fapte), lipsire de libertate în mod ilegal (2 fapte), ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, loviri şi alte violenţe şi distrugere’’...(comunicatul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din 09.11.2012)

Simt prea puţină satisfacţie aflînd că un defect psihic, care răspunde total din punct de vedere penal pentru faptele sale, este trimis în judecată pentru că a comis nu mai puţin de 26 (douăzecişişase) de fapte, dintre care 3 (trei) omoruri.

Urmează sentinţa judecătorilor şi gata...viaţa intră în normal, nu? Ei bine, NU !

Nimeni nu poate presupune măcar, momentul în care normalitatea se va instala şi-n viaţa românilor.

Aparent, totul începe cu moartea tinerei japoneze care a fost ucisă în pădurea de lîngă Balotesti şi se termină cu deferirea spre justiţie a principalului suspect.

În realitate, nenorocirile, nu doar cele făptuite de Vlad Nicolae, sînt mult mai vechi. Şi dacă nişte oameni plătiţi să vegheze la ,,liniştea cetăţii’’, şi-ar fi făcut treaba sau s-ar fi comportat corespunzător, nu ar mai fi avut de suferit atîta lume.

Pentru crimele enumerate în rechizitoriu este trimis, ca autor, în faţa instanţei un singur individ. În realitate, există mai mulţi vinovaţi, mai mulţi autori. Poate doar autori morali dar, autori.

Revin la cazul cazul tinerei japoneze. A ajuns în România pentru o colaborare cu niste studenţi din Craiova. În mod normal, cineva din partea acestor studenţi trebuia s-o aştepte la aeroport. N-a fost aşteptată de nimeni. Poate că acela a fost pentru tînara niponă, ,,momentul condamnării’’.

Ospitalitatea, cîndva specifică nouă românilor, ,,şi-a asumat-o’’ un ,,întîmpinător’’ permanent, specific aeroportului Otopeni. Care aeroport degeaba şi-a schimbat numele, în Henri Coandă, dacă nu şi-a schimbat şi năravul. Acela de a permite unei haite de ,,lipitori abjecte’’, de mitocani, de bădărani -şi am numit aici taximetriştii- să-i acosteze, tîlhărească şi escrocheze pe turişti. Români sau străini, fără discriminare. Turiştii, zic.

A fost destituit unul dintre directorii aeroportului, s-au făcut cîteva zile verificări la documentele taximetriştilor şi s-au dat nişte amenzi, plătite bineînţeles din rodul altor mîrşăvii. S-au mai dat şi vreo cîteva declaraţii şi gata. S-a rezolvat. S-a rezolvat pe dracu’! A trecut circul mediatic şi acum e la fel ca înainte sau chiar mai rău. Pentru că acum a venit frigul şi ăia care-i acostau pe turişti în parcare, s-au mutat înăuntru. Nu că n-ar fi fost alţii, de aceeaşi teapă şi acolo. Bine că s-a mai inaugurat un terminal. Să aibă neanderthalienii loc să se desfăşoare şi să-şi caute viitoarele victime. Pentru că de întrebat, nu-i întreabă nimeni de ce consumă oxigenul oamenilor civilizaţi. Nepăsarea (dezinteresată oare!?) administraţiei aeroportului faţă de comportamentul taximetriştilor şi al combinatorilor acestora a reprezentat un alt factor favorizant al producerii acestei tragedii. Ca într-un plan diabolic ce nu omite nici un pas după ce a fost făcut primul: acela al ,,condamnării la moarte prin nepăsare’’.

Urmează, pe lista vinovaţilor, taximetristul care i-a luat pe cei doi, victimă şi autor, şi i-a lăsat după doar cîteva sute de metri la marginea pădurii şi civilizaţiei. Şi el are vina lui. Deocamdată, o vină morală dar poate se constată şi vina penală. Alta decît aceea că făcea taximetrie cu permisul de conducere anulat. Acel taximetrist a înţeles cu siguranţă că fata vroia să ajungă la Gara de Nord. Şi atunci din ce motiv a lăsat-o, în compania unui monstru, noaptea la marginea pădurii? Şi tot cu siguranţă ar fi procedat altfel dacă era vorba de fiica lui. Pe propriul copil l-a învăţat, cred, să nu meargă cu taxiul în România. Că e periculos....

Dar cei care au cea mai mare vină pentru ce s-a întîmplat, bineînţeles în afară de autorul faptelor, sînt cei care din diverse motive au refuzat să-l oprească pe acest dezaxat. Mă refer aici la poliţiştii şi procurorii ilfoveni. Prin atitudinea lor au permis ca nişte oameni să pătimească absolut nemeritat, să trăiască sub teroare mai bine de doi ani. Şi cel mai grav, prin atitudinea lor, ,,excelînd în erori’’ s-a ajuns la pierderea a trei vieţi omeneşti!....

Toate victimele lui Vlad Nicolae au fost femei şi cu excepţia japonezei, toate erau de vîrsta a treia. Una dintre ele, care ocrotită doar de soartă a scăpat cu viaţă, le-a spus anchetatorilor cine este autorul. Îl recunoscuse atunci cînd acesta, la adăpostul întunericului, o violentase. Pe cine a interesat? Pe nimeni. Şi faptele au continuat....

Doi procurori au fost destituiţi, un poliţist este trimis în judecată iar alţi cîţiva sînt sancţionaţi. Pentru că au lucrat prost sau deloc. Nu au nici o scuză. Din cauză că ei n-au acţionat la timp, au pătimit nişte femei neajutorate. Au murit trei oameni. Şi asta doar din iresponsabilitatea unora plătiţi să îi apere. Dacă toţi poliţiştii şi procurorii ar lucra precum cei despre care am vorbit aici, în România infracţiunea ar deveni mod de viaţă. Iar puşcăriile nu şi-ar mai avea rostul.

În domeniul acesta, al infracţiunilor de mare violenţă, prevenirea este greu de realizat. Singura modalitate prin care pot fi evitate astfel de tragedii o reprezinta identificarea şi reţinerea autorului dupa comiterea primei fapte. Orice ezitare, întîrziere, amînare sau greşeală din partea anchetatorilor reprezintă o invitaţie pentru aceşti descreieraţi. O invitaţie la a mai viola, la a mai ucide. Şi tocmai asta au făcut anchetatorii ilfoveni: au gîndit greşit, au stricat, au inventat sau au măsluit probe, au ignorat mărturii ! Pur şi simplu au încurajat, au invitat la viol, la tîlhărie şi la omor.

L-au invitat pe Vlad Nicolae, iar acesta a dat curs invitaţiei...