Cât de credincioşi sunt oare parlamentarii care îşi încalcă jurămintele făcute cu mâna pe Biblie?

Jurămintele în numele lui Dumnezeu nu îi împiedică pe parlamentari să le încalce, oricât de credincioşi se auto-proclamă. Atunci de ce le mai păstrăm? Un singur parlamentar a avut curajul şi sinceritatea de a folosi o altă formulă în jurământul său.

Azi noii parlamentari au depus jurămintele pe care probabil că mulţi le vor încălca. Desigur că cei mai mulţi dintre ei nu au avut timp încă să le încalce, dar dacă ne bazăm pe experienţa trecută nu puţini vor fi cei care vor uita că trebuie să apere democraţia şi vor începe să batjocorească drepturile cetăţenilor.

Şi Remus Cernea a depus jurământul în Parlamentul României, însă nu a folosit formula religioasă "Aşa să mă ajute Dumnezeu!", ci a utilizat formula "Jur pe onoare şi conştiinţă".

Jurământul depus de Remus Cernea în Parlament: "Jur pe onoare şi conştiinţă. Jur credinţă patriei mele România. Jur să respect Constituţia şi legile ţării. Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor". 

În loc de formula "Aşa să mă ajute Dumnezeu!", Remus a utilizat formula "Jur pe onoare şi conştiinţă". Mie mi se pare un jurământ mult mai sincer şi mai demn de încredere.

Mă uit în trecut la toţi cei care au jurat cu mâna pe Biblie rostind "Aşa să mă ajute Dumnezeu!". Şi vad că cei mai mulţi şi-au încălcat jurământul de nenumarate ori pe parcursul mandatului. Aşa că nu pot decât să trag concluzia că lor nu le pasă de jurământul depus. În consecinţă aceşti oameni probabil nu cred cu adevărat în acel Dumnezeu pe care îl invocă în jurământ. Să fie oare cei mai mulţi parlamentari atei?

A fi ateu nu e un motiv de laudă sau de ruşine. La fel cum a fi creştin nu e o calitate sau un defect. Nu cred în generalizări. Nu cred că toţi ateii sunt la fel şi nu cred că toţi religioşii sunt la fel. Cred că toţi suntem oameni diferiţi şi nu ne defineşte opţiunea de a crede sau a nu crede într-un Dumnezeu sau altul. Dar sunt convins că minciunile şi nerespectarea promisiunilor trebuie să fie condamnate fie că vin din partea unui credincios sau a unui necredincios. 

Eu personal am mult mai mare încredere în onoarea şi conştiinţa lui Remus Cernea decât în jurămintele pseudo-religioase ale unuia ca Gigi Becali, chiar dacă jură pe 10 Biblii stivuite una peste alta. Alături de Gigi Becali aş mai putea să îl mai amintesc şi pe domnul Traian Băsescu şi numeroasele sale minciuni rostite cu mâna pe Biblie.

Oricum, întrebarea rămâne: care e rostul unui jurământ care oricum nu e respectat? De ce să folosim metode primitive care fac apel la superstiţii în loc să folosim metode moderne, demne de secolul 21? Oare de ce să aşteptăm ipotetica justiţie divină de după moarte în loc să insistăm ca justiţia să îşi facă imediat treaba în momentul în care un parlamentar îşi nesocoteşte rolul şi îndatoririle?

Voi ce credeţi: Mai sunt relevante jurămintele în secolul 21?