Când „libertatea“ ne ameninţă libertăţile

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Manifestaţie de susţinere a drepturilor imigranţilor din Marea Britanie FOTO AP
Manifestaţie de susţinere a drepturilor imigranţilor din Marea Britanie FOTO AP

S-au reluat schimburile de replici între Bruxelles şi Londra pe tema libertăţii de circulaţie în Uniunea Europeană.

La sfîrşitul săptămînii trecute, într-un interviu pentru BBC, José Manuel Barroso, aflat pe ultimii metri ai mandatului în fruntea Comisiei Europene, a avertizat din nou Marea Britanie că Uniunea nu va permite modificarea tratatelor în ce priveşte libertatea de circulaţie. Liderul european a răspuns astfel unui articol din „Sunday Telegraph”, în care David Cameron reafirma că va pune problema migraţiei, în centrul negocierilor cu celelalte state membre, privind statutul Marii Britanii în cadrul Uniunii.  

Premierul britanic nu a rămas însă dator şi a replicat, chiar în prima zi a acestei săptămîni, că îi recunoaşte drept şefi ai săi pe alegătorii britanici, şi nu pe liderii europeni.

Să facem aici o scurtă paranteză pentru a observa o importantă diferenţă de terminologie. Pentru Uniunea Europeană, cînd un cetăţean al unui stat membru merge să îşi caute de lucru într-un alt stat, aceasta înseamnă libertate de circulaţie, garantată de Tratatele Uniunii. Pentru Marea Britanie, înseamnă imigraţie, care ar trebui ţinută sub control, cel puţin pe Insulă.  

Pînă cînd dosarul să ajungă, eventual, pe agenda Uniunii Europene, subiectul migraţiei este foarte important în Marea Britanie, acolo unde premierul Cameron este supus presiunii tot mai mari din partea partidului său, tocmai fiindcă nu reuşeşte să oprească ascensiunea UKIP, formaţiune care se opune deschis imigraţiei şi prezenţei britanice în UE.

Ziua de 9 octombrie a adus chiar un şoc în rîndul conservatorilor şi, de fapt, pe întreaga scenă politică britanică. În urma alegerilor parţiale din circumscripţia Clacton (nordul Angliei), UKIP a reuşit să-şi trimită pentru prima dată un reprezentant în Camera Comunelor. Douglas Carswell, un politician care a părăsit Partidul Conservator în favoarea UKIP, a cîştigat detaşat alegerile, cu 60% din voturi. Şi aceasta după ce, acum patru ani, UKIP nu reuşea să obţină vreun vot în această circumscripţie!

Şi tot pe 9 octombrie, în Heywood and Middleton (Manchester), fief laburist prin tradiţie, candidatul de centru-stînga a cîştigat la diferenţă minimă în faţa reprezentantului UKIP.  

În editorialul din „Sunday Telegraph”, premierul Cameron susţinea că tocmai o limitare negociată a imigrării va opri ascensiunea UKIP, adversar declarat al prezenţei ţării în Uniunea Europeană. Cu alte cuvinte, ar fi de dorit o preluare, cu mîna Bruxelles-ului, a discursului celor din UKIP. Aceasta le-ar arăta britanicilor că David Cameron chiar poate ceea ce anti-europenii lui Nigel Farage doar clamează. 

Iar mesajul către Uniunea Europeană ar fi cam acesta: 

„Acceptaţi varianta soft a conservatorilor britanici, altfel vă veţi trezi pe cap cu UKIP şi va fi cu mult mai rău.“

Deocamdată însă, Bruxelles-ul nici nu vrea să audă de o asemenea variantă. Nu doar preşedintele în exerciţiu al Comisiei, ci şi preşedintele ales, Jean-Claude Juncker, refuză să pună în discuţie principiile fondatoare. 

Oferirea de către Uniunea Europeană a unui „răspuns fair“ la „problema britanică“ se află printre priorităţile expuse de Juncker pentru viitorul mandat. Dar preşedintele ales a trasat foarte clar şi „linia roşie“, anume libertăţile garantate de Tratate.

Partea bună este că o eventuală modificare a Tratatelor în privinţa libertăţii de circulaţie a cetăţenilor va trebui acceptată de fiecare stat membru. Şi este clar că măcar statele centrale şi est-europene nu vor admite aşa ceva.  Dosarul însă nu este închis. 

Citeşte continuarea pe dilemaveche.ro

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite