Beneficiarii decredibilizării Justiţiei

Credibilitatea în scădere a Justiţiei Române are la bază tarele din sistem, dar este accentuată intenţionat şi de mari demnitari, de politicieni corupţi, de afacerişti oneroşi şi de persoane  pasibile de  condamnări, care încearcă să influenţeze mersul lucrurilor în sistem. Beneficiari  sunt chiar cei aflaţi la cârma puteri în România, cei care au dat marile tunuri şi nu doresc o Justiţie puternică şi echitabilă.

Justiţia Română este departe de fi o Albă ca Zăpada, imaculată, neprihănită şi netăvălită de scandalurile legate de corupţie, incompetenţa unora dintre membrii sistemului sau acuzaţiile că balanţa se înclină de multe ori, de partea negativă a dreptăţii. În ansamblul ei, la ora actuală, are o imagine destul de pătată, din cauze obiective, dar şi speculative, artificiale, manipulatoare, care nu doresc o Justiţie puternică, ci una influenţabilă. Această imagine este reflectată şi de recentul Eurobarometru, care prezintă o scădere cu 13% a încrederii românilor în Justiţie.

Este adevărat că sunt lucruri ce nu merg cum trebuie în sistem. Multe sentinţe date creează aparenţa că nu sunt echitabile, cum sunt cele în cazurile de mare corupţie, cu acuzaţi de nivel înalt, notorii, care au primit pedepse cu suspendare ori foarte mici în raport cu faptele şi prejudiciul comise. În multe cazuri, acuzaţii scăpând foarte uşor de condamnări, rămânând şi cu banii furaţi. În comparaţie, unii simpli cetăţeni, fără a fi celebri, bogaţi şi cu influenţă politică, acuzaţi de diverse fapte ilegale, cu prejudicii mult mai mici, au primit pedepse mult mai aspre decât marii corupţi. Şi nici nu au putut scăpa de puşcărie prin diverse tertipuri, ca cel al ”operelor” scrise de „marii savanţi scriitori” din închisori.

De asemenea,frecvent, aflăm că organele de cercetare penală, instanţele de judecată anchetează prind în flagrant delict, întocmesc dosare, judecă şi dau sentinţe în cazul unor angajaţi din sistemul judiciar: procurori, judecători, grefieri, poliţişti şi alţii. Periodic, CSM-ul publică pe site-ul său deciziile de suspendare ale unor judecători care prin faptele lor devin incompatibili cu statutul lor profesional. Este o realitate pe care nu o putem nega, care trage în jos încrederea în sistem.

Faţă de anul trecut, credibilitatea românilor în sistemul judiciar a ajuns la 35%, statistică ce a stârnit o oarecare îngrijorare în opinia publică şi numeroase discuţii şi păreri emise de diverse persoane şi personalităţi atât din rândul cetăţenilor, cât şi din partea unor politicieni, părerologi, analişti, actuali sau foşti demnitari. Pe de altă parte, ministrul Justiţiei, Raluca Prună, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) o analiză a cauzelor care au dus la această decredibilizare.

Pe lângă cauzele obiective care au dus la scăderea credibilităţii românilor în Justiţie, există şi unele subiective, controversate, politicianiste, manipulatoare în funcţie de interes. Atacurile permanente şi presiunea publică pusă pe guvernanţii actului de justiţie, venite în special dinspre unii reprezentanţi ai clasei politice, acuzaţi de încălcarea legilor şi pasibili de pedepse grele, constituie o influenţă puternică la decredibilizarea, cu bună ştiinţă, a Justiţiei.

De multe ori, CSM-ul este obligat să intervină, în urma unor atacuri venite în special dinspre mediul politic, pentru apărarea independenţei sistemului judiciar. Cele mai recente reacţii ale instituţiei respective pentru apărarea independenţei sistemului judiciar au fost la atacurile venite din partea deputatului Eugen Nicolicea, realizatorului tv Rareş Bogdan, actorului Dan Puric, precum şi în raport cu afirmaţiile bancherului Steven van Groningen, preşedinte al Patronatelor Bancare din România (http://www.csm1909.ro)

Pe lista cauzelor enunţate ca fiind la baza acestei scăderi de încredere, au fost puse şi: spectacolul cătuşelor la DNA; Justiţia televizată; DNA care a fost acuzată de faptul că se substituie Justiţiei-acuză gravă adusă chiar de către o asociaţie profesională Uniunea Naţională a Judecătorilor din România. Alături de sumedenia de astfel de „bube” indentificate în special de către foşti sau actuali demnitari, politiceni aflaţi ei înşişi în vizorul cercetării penale şi al instanţelor de judecată, acuzaţi în special de fapte de corupţie, unul dintre ţapii ispăşitori spre care se îndreaptă tirul penalilor este actualul ministru, Raluca Prună. Aceasta a fost etichetată public cu nonşalanţă, drept „kaghebistă” şi „securistă” de Victor Ponta de exemplu.

Printre instituţiile care au slăbit încrederea românilor în Justiţie se poate enumera şi Parlamentul, prin deciziile controversate date cererilor de ridicare a imunităţii în cazul unor parlamentari cercetaţi sub diverse acuzaţii, în special de săvârşirea unor fapte de mare corupţie.

Actualul ministru al Ministerului Justiţiei, Raluca Prună, este o ţintă permanentă şi este atacată frecvent, la televiziuni transformate în guri de tun, canale media ai căror patroni sau acţionari au mari probleme cu legea. Atacurile la adresa acesteia sunt cu atât mai puternice şi mai disperate, cu cât are curajul şi căpoşenia de a se ţine tare pe poziţie, urmărind şi promovând cu perseverenţă proiectele şi strategia naţională anticorupţie.

Credibilitatea în scădere a Justiţiei Române este clar că are la bază tarele din sistem, dar ea este accentuată intenţionat şi de către marii demnitari, foşti sau actuali, de politiceni corupţi, de afacerişti oneroşi şi de persoane notorii din diverse medii, care sunt pasibili de diverse condamnări şi care încearcă, prin toate mijloacele posibile să influenţeze mersul lucrurilor în sistem. Nu trebuie să fii specialist în domeniu ca să vezi că beneficiari ai decredibilizării sistemului judiciar sunt chiar cei aflaţi la cârma puteri în România, cei care au dat marile tunuri şi care nu doresc o Justiţie puternică şi echitabilă.

Pe de altă parte, în ciuda acestei imagini parţial reale, parţial distorsionate, o bună parte din activitatea instituţiilor din sistem este privită pozitiv, cu încredere, chiar aplaudată de mulţi români. DNA este un exemplu controversat, dar care generează încredere în rândul românilor de rând, chiar dacă această instituţie este cea mai blamată şi atacată de către marii corupţi şi penali.