Banii autorului (II)
0Taximetristul mă tot bate la cap să mergem la Hornbach, că e mai aproape decât Praktiker. Nu! Vreau la Praktiker Vitan, acolo trebuie să găsesc două bucşe de trecere de 8 pe 30!
Aşa mi-a zis instalatorul, domnu’ Simion, bucşe de 8 pe 30! Nu vreau să rămân cu bateria nemontată la chiuvetă tocmai acum, sâmbăta seara! Două bucşe de 8 pe 30, mai mici decât bucşa din palma mea, care este de 10 pe 30. Asta e bucşa de la bateria nouă de la chiuvetă, dracu’m-a pus să-mi cumpăr baterie din banii de pe carte, mai bine mă duceam în Cărtureşti şi-mi luam un braţ de cărţi şi mâncam hamburgheri până vomam, dar mi-a trebuit baterie nouă, cea veche curgea rău, mă încărca la întreţinere, poftim!, de ce nu se potriveşte bucşa asta cu ţevile mele de la bucătărie?, am dat o groază de bani pe baterie, a fost printre cele mai ieftine de la Romstal, n-am câştigat atâţia bani de pe carte ca să-mi iau o baterie de fiţe, pentru că n-am bucătărie ca în reclamele idioate de la TV, în care familii fericite se extaziază în faţa unei margarine, bateria mea are garanţie trei ani, dar nu i se potrivesc bucşele!
Măcar să fi ştiut să-mi schimb singur bateria. Eu ştiu să scriu. Dacă m-aş fi priceput, aş fi economisit 50 de lei, plata domnului Simion. Dar aşa sunt ăştia care scriu, nişte fraieri, care nu se pricep la instalaţii!
„Cu meseria asta n-ai să apuci pensia“, mi-a spus bietul tata când i-am zis că renunţ la inginerie. (Chestia asta am mai scris-o pe undeva, i-am povestit-o unui amic sau mi-a venit acum?) Şi atunci l-am urât. Dar acum îţi dau dreptate, băi, tată!, dacă nu ştii să schimbi o baterie la chiuvetă nu eşti bărbat. Eşti cârpă de spălat vase!
Intrăm în parcarea de la Praktiker Vitan. Taximetristul opreşte în uşa magazinului. Bine că e deschis! Îi dau 15 lei, opriţi restul! Banii mei de pe carte, futu-i! Intru ca o furtună în magazin, întreb de bucşă, la fiting-uri!, sunt îndrumat, e un stand special cu şuruburi, bucşe şi piuliţe. Îi arăt omului bucşa din palma mea. „Nu, nu am mai mică!“ – zice omul. Futu-i! Şi eu ce fac? Rămân cu bateria nemontată? Acum, sâmbătă seara, cum să trăiască familia mea fără apă la bucătărie? Omul zice că poate să facă din două îmbinări. Şi cât mă costă? 9 lei! Bine, 9 lei! Plătesc şi iau îmbinările. Dar oare se potrivesc? Mai bine îl sun pe domnu’ Simion! Îl sun şi-i zic ce-am luat şi el zice că nu-s bune îmbinările, se încarcă degeaba conducta, luaţi două furtune de 8! Bine! Cer două furtune de 8. Alţi bani din carte! Total: 46 de lei, futu-i! Mă întorc cu autobuzul 102...
E trecut de zece noaptea. Mă uit la jetul de apă rece care curge în chiuvetă. Ar trebui să lipesc pe baterie o etichetă cu numele cărţii, ca să se ştie că din banii ăştia am cumpărat-o. Îmi amintesc că mai am în casă o bibliotecă, o comodă şi o canapea, toate cumpărate din scrisul meu. Să le pun etichete, aşa, ca la expoziţie, ca să nu uit câţi bani am câştigat din scris.
Îmi umplu un pahar cu apă rece şi beau. E bună apa! Trebuie să scriu altă carte.
(Sfârşit)
Citeşte şi prima parte:
Se încarcă comentariile...
