Antiterorism: evaluare situaţională, Franţa, vineri 9 ianuarie

1. Descrierea operaţiunii. Este vorba despre o operaţiune clasică cu participare minimală, dar cu o importanţă dată de natura ţintei şi a evaluării atente a impactului la nivelul opiniei publice.

Ţinta a fost selectată din două raţiuni.  Prima, intrinsecă, prin aplicarea unei fatwa de condamnare la moarte a autorilor pamfletelor şi caricaturilor din Charlie Hebdo considerate drept insulte grave şi impardonabile la adresa Profetului. În funcţie de organizaţia care va revendica atentatul, se va identifica şi mollahul care a dat această Fatwa, extrem de probabilă fiind afilierea acestuia la unul dintre punctele de comandă ale Al-Quaeda, undeva în secvenţa operativ-spirituală din zona controlată de Statul Islamic.

A doua raţiune în selectarea ţintei o constituie natura intrinsecă a muncii desfăşurate în locaţia respectivă, mizându-se pe efectul „bulgăre de zăpadă“ al difuzării ştirilor datorită unei solidarităţi de breaslă care a făcut ca reverberaţia evenimentului să fie instantanee pe plan mondial şi să implice, în mod firesc, intrarea în joc a politicienilor. Un efect colateral scontat, posibil dar nu şi absolut necesar, este intimidarea breslei respective şi, pe bază de frică fizică de represalii, introducerea unei dizivări în rândul jurnaliştilor, deghizată sub forma unei dezbateri morale.

2. Scopul operaţiunii. Pe trei paliere.

Primul, clasic, este de a provoca la nivelul populaţiei un sentiment de incertitudine, cât mai intens posibil (şi, în limita logicii evenimentelor, cât mai extins ca durată). Al doilea, în prezenţa acestui sentiment generalizat de insecuritate la nivelul populaţiei, provocarea unui sentiment profund de neîncredere în capacităţile operative ale serviciilor de ordine publică dar şi, la fel de important, în posibilitatea ierarhiei decizionale politice de a se baza de datele, analizele şi scenariile prospective oferite de serviciile de informaţii ale ţării respective.

În fine, ca rezultat al combinării mesajelor de pe cele două paliere anterioare, se scontează o pierdere certă de prestigiu pe plan internaţional dar şi difuzarea unui mesaj de neîncredere pentru investitorii străini dar şi de alarmă pentru turişti.  

3. Selectarea participanţilor.

Numărul redus de participanţi presupunea , din start, selecţia după răspunsul la întrebarea legată de valoarea acestora pe lanţul operativ. Dacă ar fi fost agenţi de înaltă valoare, în acest caz s-ar fi organizat un exit profesionist, fie extregere imediată de pe teritoriul naţional, fie izolare într-o safe house, însoţită sau nu de operaţii estetice minimale sau evacuări atipice.

În cazul unor persoane neintegrate în lanţul operativ ci alese datorită fanatismului lor real şi folosite până atunci doar în „reţelele de sprijin“ ale operaţiunilor principale, raţionamentul este altul. Adică exact ceea ce am văzut acum, operaţiune sinucigaşă cu tăierea tuturor punţilor spre orice tip de exit, fără scenarii de refugiu, doar cu o secvenţă finală cât mai sângeroasă şi spectaculoasă pentru a completa efectul etapelor precedente ale scenariului. Selecţia se face dintr-un număr deosebit de mare de adepţi pentru misiuni sinucigaşe, dar are în vedere personaje care, dintr-un motiv sau altul, devenind „sacrificabile“.

Cazul celor doi fraţi e semnificativ: unul dintre ei e cunoscut şi condamnat pentru a fi contribuit la o asemenea „reţea de sprijin“ pentru transferul de luptători din Franţa înspre Irak şi Siria, reprezenta deja un punct slab pentru organizaţie. Posibil de eliminat direct, într-o operaţiune de curăţire asupra întregii celule sau, aşa cum s-a întâmplat acum, prin oferirea unei şanse de a intra în rândul martirilor.

4. Logistica unei operaţiuni sinucigaşe clasice.

Logistica folosită este specifică montajului unei asemenea operaţiuni: arme de asalt tip Kalaşnikov şi lansatoare individuale de rachete - panoplia uzuală a unui grup de luptă AL-Quaeda. Nu armamentul însă este cel mai interesant în acest caz (cu toate că ar trebui făcută o analiză a uniformelor folosite şi mai ales a vestelor antiglonţ de culoare galbenă - absolut similare, dorit să fie absolut similare, cu cele afişate de luptătorii Statului Islamic. 

Absolut semnificativă este discrepanţa extremă între pachetul informativ care le-a fost pus la dispoziţie pentru perioada de pregătire-declanşare a operaţiunii şi cel asigurând calea de scăpare. este evident că primul a fost elaborat de profesionişti pe baza unei operaţiuni, poate nu foarte complicate, dar oricum destul de durată pentru a fi nevoie de măsuri de protecţie specifice: s-a realizat supravegherea zonei, identificarea traseeleor de sosire-plecare pentru toţi cei consideraţi ţinte, a fost precizat orarul activităţii redacţionale şi mai ales ora de începere a şedinţei de sumar - momentul în care urma să se atace.  În schimb, aşa cum spuneam, ieşirea a fost haotică, în lipsa vizibilă a oricărui plan, cei doi fraţi fiind nevoiţi să tace o staţie de benzină pentru a-şi face provizii minimale. 

Amatorism? Evident, în cazul lor. Dar combinat cu cinismul unor planificatori profesionişti.

5. Demonstraţia.

Reuşita primului scenariu face să se prevadă o multiplicare rapidă, pe orizontală, a acestui tip de atacuri: fie atac direct tip kamikaze, fie atac soldat cu luarea de ostateci. Logica acestui gen de acţiuni se bazează tocmai pe efectul de multiplicare a sentimentului iniţial de panică, ţintele rămânând, în general, în zona motivaţiilor centrale: conotaţii etnice (bănci, magazine, spaţii comerciale) deţinute de persoane din naţiile considerate inamice, locaţii turistice, noduri de infrastructură  plus puncte de concentrări umane (gări,  aeroporturi, săli de aşteptare etc).

Atacurile de acest gen sunt considerate drept deosebit de utile pentru a introduce pe de o parte frica şi neîncrederea în populaţie, dar şi pentru a propaga treptat haosul în sistemul de răspuns administrativ, cu o poliţie decredibilizată şi cu cu servicii de informaţii ridiculizate.

Astfel, se pregăteşte terenul pentru implantarea fazei a doua, cea care presupune intrarea în scenă a operativilor aflaţi deja pe teritoriul respectiv, antrenaţi îndelung în vederea îndeplinirii unei misiuni anume, de regulă nu de foarte mare risc pentru ei dar cu efecte devastatoare.

Necunoscuta este, în acest caz, logica alegerii ţintelor, civile sau militare. Este însă absolut clar că suntem în etapa atacurilor individuale, ţările vizate fiind enumerate de luni şi luni de zile, în aceeaşi ordine, de purtătorul de cuvând al Statului Islamic.

Jihadul a început. Ei ne-au spus-o, noi n-am crezut şi am persiflat, aş cum facem şi acum, un mesaj extrem de grav, extrem de serios şi care se scrie într-un singur fel. Cu sânge.