Alina Mungiu-Pippidi: Bucureşteni, deşteptarea! Afară cu toţi primarii corupţi din Capitală şi partidele care îi susţin

Publicat:
Ultima actualizare:
Alina Mungiu-Pippidi este preşedintele Societăţii Academice din România (SAR)
Alina Mungiu-Pippidi este preşedintele Societăţii Academice din România (SAR)

Oraşul nostru cel niciodată adormit, care părea aşa de intim pe timpul Pieţei Universităţii, şi aşa de monstruos dilatat şi fără frontiere la orice oră de trafic de vârf, tocmai a primit o şansă neaşteptată.

Edilul său de vârf s-a dovedit a fi un imbecil atât de mare încât, după ce am citit toţi cât costă aprobarea unui sens giratoriu, iar eu am publicat pe larg alocările de infrastructură publică afirmând că se ia zece la sută din toate contractele cu dedicaţie (am trimis o lungă listă la DNA), el a continuat să ia parandărătul până în ultima zi.

Presa nu are a se felicita, o cumpărase aproape pe toată. Era greu de obţinut de pe piaţă orice articol contra lui Chiliman sau Oprescu, oricâte informaţii, date şi argumente le-ai fi prezentat. Încerc de un an.

Ca atare, se luptau cu el doar oameni ca Nicuşor Dan, ocazional sprijiniţi de unii sau alţii din noi. Tocmai semnasem încă o plângere penală contra lui, din acelea pe care procuratura de la 1 le face planoare care nu mai aterizează niciodată.

Păcatul lui Oprescu nu e doar că lua zece la sută din toate contractele ce dedicaţie, ci că manageriza, într-o complicitate cvasigenerală, un oraş al cărui venit este peste media regiunilor europene cu rezultatul că serviciile publice erau în faliment, centura nu se materializa şi surplusul se făcuse datorie publică. Din cauza presei complezente, domnea o toleranţă generală la adresa lui. La rarele consultări organizate de primărie pe urbanism se duceau doar Nicuşor Dan, Roxana Wring, soţul meu (Andrei Pippidi) şi maxim încă două persoane. Ce să îi mai consulţi pe bucureşteni, o populaţie din ce în ce mai migratoare, care locuieşte în Ilfov, Prahova şi Dâmboviţa, şi în Bucureşti doar prestează pentru bani, dar nu trăieşte în vreun sens comunitar? Cu mici excepţii, care au reuşit, pe cartiere, să mai salveze câte un copac. Dar greu: Poliţia Sector 1 tocmai tăia un tei superb pe Lascăr Catargiu cu ajutorul unei bande cvasiorganizate de romi care sigur nu plăteşte ceva la fisc – asta în ziua când plecam eu în California peste vară. E greu să păstrezi ordinea într-un oraş sau o ţară în care autoritatea e prima care e deasupra legii.

E numai o chestiune de timp sau de şansă ca alţi primari, din aceia ale căror case la Snagov sau pe malul lacului Como le-am văzut cu toţii, să îl urmeze pe dl. Oprescu. Problema e că partidele care au susţinut pe aceşti oameni – pe Vanghelie (PSD), Chiliman (PNL, PDL), ce să mai zic de ceilalţi – tac mâlc şi ei nu demisionează. Oprescu, pe hârtie măcar, era independent şi perpetuu ameninţare la preşedinţie din partea taberei securitatea veche. Că şi asta e pe generaţii. Mai soft, primarul Onţanu, fierar betonist la bază, e din doctorii în securitate de care vorbeam săptămâna trecută, ăia făcuţi după 1990.

O altă generaţie de culegători de parandărăt e pregătită să le ia locul, completă cu studiile la universităţi particulare sau SRI în dotare. Inclusiv la liberali.

E cam timpul să spunem nu, tovarăşi. Haidem în stradă să cerem demisia celor implicaţi şi să facem un Contract de Bună Guvernare cu Bucureştiul, acest oraş prosper european cu o administraţie de Lumea a Treia. Avem un mic nucleu în jurul lui Nicuşor Dan şi a celor zece la sută care l-au votat data trecută. Ne trebuie o altă clasă politică pentru Bucureşti, care să dea exemplul ţării întregi, care are mai puţine avantaje. Nu trebuie să ne mai trezim doar în turul doi, ca anul trecut (mulţumesc tuturor), şi doar la vot, trebuie să începem de la ce nu am făcut anul trecut şi vedem acum că nu a fost bine, un control al publicului în procesul de selecţie al candidatului şi oamenilor săi.

În Bucureşti avem partide alternative, Salvaţi Bucureştiul şi M10. Oameni competenţi şi dedicaţi să căutăm, mai mult de unul, şi hai să ne adunăm în stradă ca să plece primarii inculpaţi – altfel intrăm într-o fază nouă, a primarilor dovediţi penali dar în funcţie.

Cu zece la sută din comisionul încasat pe Bucureşti se termina centura într-un an – staţi cu ochii pe România Curată şi o să vă arătăm cifrele.

Haidem!

Puteţi comenta acest articol pe România Curată

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite