Alina Mungiu-Pippidi: 2023. Anul fără perspectivă

Perspectiva anului 2023 este că nu există nicio perspectivă. Suntem conduși de oameni care nu plănuiesc să rezolve ceva în viitor- dificil cum e – ci doar să nu plătească ei vreun cost pentru trecut. Că trecutul e răspunderea lor.

Putin nu a reușit să oprească avansul NATO pe care îl consideră cea mai mare amenințare de securitate pentru Rusia, dimpotrivă, acțiunile lui au dus la aderarea unor țări neutre ca Suedia și Finlanda, a făcut din aderarea la NATO obiectiv chiar în țări unde opinia publică era pro-UE, dar nu pro- NATO (ca Moldova sau Ucraina). A ocupat militar o bună parte din zonele a căror autonomie față de Ucraina o voia prin acordul de la Minsk – zone unde era populație rusofonă în Ucraina, dar cu prețul distrugerii lor parțiale. Putin nu se poate opri până la alegeri, e interesul lui să țină Rusia mobilizată ca să nu existe contestare politică internă, și războiul e cea mai bună cauză. Sancțiunile l-au lovit, dar au lovit și Europa, când se face suma algebrică se vede – așa cum dovezile o arată și pentru precedentele sancțiuni, de exemplu în cazul Iranului – că nu pot rezolva problema, deci sunt ineficiente. În schimb sunt sancțiuni scumpe pentru Occident, nu rezolvăm problema dar la un cost mare. Timpul trece, Rusia se adaptează, la fel și noi, ne adaptăm în mai rău, dar nu avem un guvern alternativ rus nici măcar în exil. Singura noastră speranță e un om în închisoare, Navalny, deși mâna lungă a lui Putin îl ține până și pe fostul președinte Sakașvili în închisoare în Georgia, țară care aștepta să fie invitată să adere la UE cu Ucraina și Moldova, deci Vestul avea cât de cât mai multe pârghii de influență. Am încurajat opoziția din Bielorusia doar ca să îi vedem condamnați la închisoare fără să putem face nimic.

Ucraina a reușit să rămână un stat suveran, subvenționat de Occident, și să mențină o excepțională mobilizare. Conform sondajelor, ucrainenii aprobă nu doar costul ridicat plătit pentru afirmarea suveranității, ci și cel plătit pentru frontierele desenate de Stalin, care au inclus Donbas și Crimeea, cu aceeași perversitate cu care Transnistria a fost inclusă în RSS Moldovenească. Am aproba noi oare să moară vreun român ca să avem Moldova în granițele RSS Moldovenești (că, nu e așa, sunt frontiere internaționale, frontiera oficială a Republicii Moldova). Evident, nu. Nici moldovenii oficiali nu sunt dornici, războiul vechi s-a terminat cu victoria Transnistriei și nu am văzut batalioane de voluntari peste Prut sau partide care să vrea să o ia cu forța înapoi. În Transnistria trăiesc și oameni care nu sunt de acord cu regimul de acolo, dar o bună parte (ca și în Crimeea) sunt foști militari, pensionari FSB sau pur și simplu ruși. Motivul pentru care Moldova nu renunță de tot la Transnistria este că acest lucru ar avea un cost electoral foarte mare, și au pierdut zeci de ani fără măcar să se elibereze de dependența energetică de Transnistria (tot uzina de la Rîbnița, când aud știrile de azi ele sună ca acelea de acum mai bine de 30 de ani, când am fost prima oară acolo). Ai noștri basarabeni (că o parte din familia mea e de acolo) nu ar fi dispuși să moară să recucerim Transnistria, dar nici nu ar vota pentru cineva care ar încerca să scape de ea. Preferă să îi plătească datoriile la Gazprom.

Cum avem democrație în Ucraina și Moldova, e perfect plauzibil ca liderii acestor țări să promoveze non-soluții, pentru că astea sunt preferințele publicului. E cunoscut, votanții adesea vor să aibă plăcinta, dar să o și mănânce în același timp. Sunt necesari lideri foarte bravi – cum Anglia nu a avut la Brexit – să le spună că așa ceva nu se poate. Zelenski conduce cu ochii în sondaje, că are alegeri la anul.

Anglia și Statele Unite (Anglia a schimbat două guverne de când a început războiul din Ucraina) au marele merit al eficienței. Ei au înarmat și au antrenat armata ucraineană. Dar când vezi că rușii au plecat din negocierea noului acord de dezarmare START pentru că nu vor să mai schimbe date cu parteneri care susțin pe față Ucraina, sau că Blinken a fost în India la G20 doar pentru ca să vadă o dată în plus că Rusia nu e așa de izolată cum spera, nu văd nici o perspectivă. Cum am scris acum un an în Somnambulii, China va ajuta Rusia militar doar dacă Rusia începe serios să piardă, acest lucru e dinainte determinat, pentru că scopul Chinei este ca Occidentul să nu mai schimbe regimuri și să nu mai promoveze democrația în alte țări. Cu cât înghesuim Rusia mai tare, cu atât China e obligată să o ajute – ce nu e clar? Un an mai târziu, nu avem niciun plan cum să nu împingem China mai aproape de Rusia, dimpotrivă, altul decât cel de a bate șaua rusească, doar-doar o pricepe iapa chineză. China a înțeles, și de asta nu își pot permite să batem Rusia, că ei ar fi la rând. Noroc cu pandemia că a mai slăbit China, și acum e cvasi-oficial că virusul a scăpat dintr-un laborator chinez, care avea de altfel granturi de cercetare din America. Nici asta nu e brambureală și incompetență, nu? Mai ușor să dăm vina pe conspiraționiștii de pe FB, dar poate nu erau așa de mulți dacă povestea nu era din start așa de ambiguă.

Democrații s-au salvat la limită la alegerile legislative, dar dacă Trump rămâne singurul candidat prezidențial care vrea să încheie războiul din Ucraina e un risc la anul să câștige Trump. Ne bazăm mai ales pe justiție să îl împiedice.

E un nonsens să dai securitatea lumii întregi înapoi cu aproape 50 de ani renunțând la tratativele pentru siguranța nucleară în timp ce spui prin talk-show-uri publicului să nu își facă griji, că Rusia nu va folosi arme nucleare. Nu știe niciun lider occidental ce va face Rusia, și cu cât e mai mare anarhia acolo, cu atât știm mai puțin, cu atât mai periculoasă și mai imprevizibilă devine Rusia. Motivul pentru care negociem cu rușii e că ei au arme nucleare, nu că îi iubim, alte generații au luptat să existe un cadru de negocieri măcar.

Englezii sunt ocupați să piardă Irlanda de Nord, că, nu e așa, nu ei au salvat-o, ci alte generații, în schimb vor să lupte pentru Crimeea.

SUA și Europa au devenit între timp absorbite de un război bilateral al subvențiilor, că marele tratat comercial transatlantic TTTP a căzut, tras în jos de milioane de demonstranți occidentali care profitau din globalizare, dar nu voiau să mai audă de ea, de comuniști și ecologiști, și acum ne luptăm între noi (și cu climatul când avem răgaz). Se pare că la Comisia Europeană exista un plan cum reduci amprenta de carbon zburând mai puțin pe banii Comisiei, și soluția găsită de unii a fost să zboare la business class pe banii Qatar chiar pentru a negocia tratatul de aviație cu Qatar (până săptămâna asta). Absurditatea și ipocrizia au atins asemenea proporții că nu m-ar mira să rezulte un cutremur de resetare, cum a fost demisia Comisiei Santer din anul 1999. Nu are însă cine să o ceară, Parlamentul European fiind la fel de infiltrat de influențe necuvenite, ba poate chiar mai infiltrat, decât Comisia Europeană. Șocul ni-l vor administra votanții la alegerile europene de la anul.

Comisia Europeană face între timp observații României că nu s-a decarbonizat destul prin PNRR, de parcă un PNRR în care s-au pus bani de gaz și de autostrăzi cu ghiotura era făcut pentru decarbonizare (???). Iar grupurile de interese din educație fac scandal pe o irelevantă lege a educației, când educația se putea și se poate reforma fără nicio schimbare de lege. Nu legea vă oprește să închideți școlile doctorale impostoare, unde îndrumătorii nu ar fi trebuit niciodată să aibă dreptul să îndrume, nu legea vă oprește să introduceți conflicte de interese la examenele de admitere, ca să nu mai avem profesori care evaluează pe cei pe care îi pregătesc – ar fi destul un regulament. Dar nu îl vreți. Nici nu vorbiți despre el. V-a dat prin minte posibilitatea, dragi compatrioți, că poate nu doar Iohannis, ministerul, Câmpeanu etc, sunt de vină pentru că nu se poate reforma educația, că e o problemă colectivă, în care grupurile de interese sunt prea tari și au interese nereconciliabile? Nu mai bine încercați voi să luați banii din PNRR pe educație și gata, măcar o să terminați odată cu toaletele în curte, și grăbiți-vă până nu vine vreo directivă că sunt mai sănătoase și mai bine ne întoarcem cu toții la ele.

Prognozele anului 2023 (scuze că de abia în martie am ajuns la ele) sunt ca atare așa.

România va continua să fie condusă de o largă alianță susținută de serviciile secrete, cu alternativa politică la ea fiind un plan al serviciilor, cele mai de mâna a doua, SPP și ramuri minore, care își reciclează aceleași figuri vechi și de încredere. Nu vă mirați dacă vedeți cum răsar iarăși băieți de încredere ca autorii de discursuri pentru EBA și camarazii Elenei Udrea, pe post de consilieri de etică publică, asemenea oameni nu au cum să cadă de tot orice ar face, că e interesul celor care îi folosesc să îi țină în circulație. Nu există nicio figură charismatică în spațiul public care să plănuiască un partid nou, numai grupuri de anonimi care fac planuri.

Societatea civilă românească e clinic moartă, și nici în anul care vine revistele fanion ale intelectualității nu vor spune o vorbă despre militarizarea spațiului public sau orice vorbă care să îi pună în conflict cu sursele de putere și de subvenții, și aceeași listă de băieți creștini fără circulație internațională vor face ecou propagandei oficiale și vor lucra la greu să împiedice crearea unei opinii publice critice și cu discernământ, pentru că, atunci când trecător am avut una, ea s-a dovedit un pericol pentru establishmentul nostru securist. Cel mult se vor strânge toți să latre la oglindă, că asta fac ei cel mai bine.

Războiul nu se va încheia pentru că nu există un plan realist unde trebuie să fie frontiera între Europa și Rusia și care e natura ei (UE-Rusia sau NATO-Rusia), și nu se acceptă (pe față) ideea că nu e doar o frontieră între Ucraina și Rusia, deci nu doar votanții ucraineni decid; nici cum vor coexista în viitor alături țara plină de resurse energetice și arme nucleare cu un continent care are nevoie de energie și securitate, fără nici o cooperare, dimpotrivă. Noi vom continua să plătim pe opozanții din exil ai lui Putin, iar Rusia va face ravagii pe mai departe prin mediile sociale europene, suflând în toate focurile (veste galbene, Catalonia). Banii vor curge pe mai departe să îmbogățească pe cine produce armament, și nu în vaccinul nou anti-cancer al Moderna.

Nimic nu se va schimba până la alegerile de la anul (europene, prezidențiale, legislative – cine are), nu luați credite și țineți-vă banii în aur.