Alina Mungiu-Pippidi: 12 propuneri pentru România
Sorin Ovidiu Vântu a făcut propunerea săptămânii, cerând o amnistie generală a infracţiunilor de corupţie, ca să nu mai fim supuşi terorii SRI.
Avantajele, în opinia lui ar fi:
- 1. Deblocarea instanţelor si a parchetelor de un număr uriaş de dosare.
- 2. Rezolvarea problemei supra-aglomerării sistemului penitenciar.
- 3. Scăderea costurilor cu intreţinerea deţinuţilor.
- 4. Îndreptarea numeroaselor erori judiciare facute de judecatori tâmpiţi sau de rea-credinţă.
Sunt profund impresionată de propunerile astea, mai ales că le-am citit pe Hotnews, reproduse pe larg. Cred că trebuie să fii puşcăriaş ca să ai parte de o asemenea publicitate. Nefiind decât profesor de politici publice, îmi permit să spun că nu sunt neapărat rele, cu nişte mici îndreptări. Cum bine au zis şeful statului şi ministrul de Finanţe, e o ruşine că legea nu ne lasă să recuperăm decât zece la sută din ce spun instanţele să fie confiscat. Iar ce spun instanţele e oricum vârful aisbergului, adică prejudiciul din acel proces. Doar nu vă închipuiţi că marii noştri corupţi, când în sfârşit ajung din greşeală în faţa unui tribunal, stau doar pe averea întemeiată din acel caz modest. Cu alte cuvinte, că au dat un singur tun. E clar, viaţa lor a fost o canonadă perpetuă, stau pe mult mai mult decât un singur prejudiciu unde au avut ghinionul să îi toarne careva.
O cotă parte să dăm la DNA, să nu mai depindă de Victorash sau succesori cu bugetul, ca iarna trecută, iar din restul să mai punem în gaura de la pensii, cum au făcut georgienii
Ca atare, Societatea Academică din România (SAR) a meditat cu toată puterea ei de expertiză şi a ajuns la o propunere nu departe de cea a lui SOV, anume să fie amnistiat cel care dă totul înapoi. Totul, adică totul. Nu putem să-i luăm, nici să-i confiscăm, că nu ne lasă Constituţia, aia care e foarte greu de schimbat. Dar cu nişte schimbări mici prin coduri putem face să nu mai fie nevoie să le confiscăm noi. Să ni le dea ei, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, ca să nu li se mai ia sutienul, trabucurile şi ce mai au. O cotă parte să dăm la DNA, să nu mai depindă de Victorash sau succesori cu bugetul, ca iarna trecută, iar din restul să mai punem în gaura de la pensii, cum au făcut georgienii, că e mare nevoie. Şi aşa realizăm toate dezideratele lui SOV, nu mai blocăm instanţele, nu mai aglomerăm penitenciarele, scădem costurile la puşcării şi prevenim orice erori judiciare.
Dai tot ce ai şi eşti liber – mai semnezi vreo două hârtii că nu faci una sau alta în perioada de probă, de exemplu nu mai candidezi vreo zece ani - şi eşti ca nou. E adevărat, nu o să mai avem satisfacţia să îi vedem cu cătuşe, nu o să mai avem seara serial din Parlament cu ridicarea imunităţii, dar vedeţi vă rog şi avantajele, o să ne putem întoarce liniştiţi la Suleiman Magnificul sau Trădarea. Şi vă garantez că va fi mai eficace decât acum, când ne alegem cu discursuri de la Udrea, lacrimi de la Varujan şi epistole penitenciare de la Dan Voiculescu. Başca discursuri de solidaritate de la Traian Băsescu, care plânge că nu au fost numiţi nişte atlantişti pe la servicii când nu ne povesteşte că se duce zilnic pe la Elena să nu se creadă cumva abandonată.
Atlantiştii, pentru cine nu ştie, e un alt cuvânt pentru securiştii pro-occidentali, aripa naţional-comunisto-orientată din anii optzeci ai secolului trecut, care voiau la Reagan unde nu îi voia nimeni. Triumful persistenţei, s-au făcut acceptaţi până la urmă, dar în acest accident istoric, au sărit o etapă, aia cu Uniunea Europeană, de asta continentul european nu încape în axa lor pe nicăieri, că e o axă deh şi pentru bărbaţi adevăraţi, de ăia care scot ziariştii de la jihadişti pe bani buni, ce să caute Berlinul în combinaţia asta, că aia nu fac nici un pas în afara legii.
Ideea de a acorda procurorilor posibilitatea de a negocia libertatea condiţionată versus donarea întregului avut fiscului este doar una din cele douăsprezece propuneri neconvenţionale ale SAR pentru a relansa România. O puteţi citi în detaliu aici.
Restul propunerilor le puteţi citi dând click pe următoarele linkuri:
I. Ajustarea cotei unice şi crearea de locuri de muncă
II. Buna guvernare rămâne cea mai bună strategie de creştere economică
III. Eficientizarea sistemului de achiziţii publice
IV. O anticorupţie mai profitabilă şi mai autonomă financiar
V. Descentralizare asimetrică cu geometrie flexibilă
VI. Finalizarea priorităţilor în domeniul infrastructurii
VII. Deschiderea pieţei de energie regenerabilă pentru
VIII. Stoparea exodului creierelor din domeniul medical cu resurse existente
IX. Deplasarea fondurilor europene din agricultură de la consum spre investiţii
XI. Securizarea activităţii agricole în scopul creşterii productivităţii
XII. Politica de colectare a taxelor trebuie să treacă de la penalizare la stimulare
Puteţi comenta articolele Alinei Mungiu-Pippidi pe romaniacurata.ro
Se încarcă comentariile...
