Alegerile din Ungaria contează și pentru noi
0Mai țineți minte anii 2000? Ungaria era, în mod cert, și mai mult decât noi, un succes al tranziției democratice finalizate și al integrării euro-atlantice. Astăzi, a ajuns exemplul cel mai toxic din UE, cred eu, de amestec între iliberalism, control mediatic, corupție sistemică, fonduri europene blocate și dependență politică de Moscova.
De ce ne-ar interesa? Pentru că alegerile din 12 aprilie vor fi, în fond, un referendum național privind direcția unei țări care s-a reintegrat la un moment dat admirabil în lumea occidentală, dar pe care regimurile conduse de Viktor Orbán au împins-o înapoi către trecut, subminând unitatea europeană.
În acest context, maghiarii votează dacă Ungaria mai rămâne, totuși, o democrație normală, ancorată în Occident, sau dacă își continuă procesul de degradare la toate nivelurile! În mod cert, aceasta este miza, și ce se întâmplă în țara vecină contează pentru noi.
Un exemplu clar de degradare este situația presei, iar asta pentru că în Ungaria statul rămâne de departe cel mai important actor din piața de publicitate media, direcționând resurse semnificative către presa pro-guvernamentală. Am văzut la un moment dat cifre legate de un conglomerat de presă care primește până la 75-80% din venituri din publicitate de stat! Vă dați seama că în astfel de condiții nu putem vorbi de competiție sau dezbateri, ori despre adevăr. Presa este ori cumpărată, ori anihilată.
Este un exemplu care contează, pentru că el ridică o problemă pe care eu o consider ca fiind existențială într-o democrație. Ce mai poate alege cu adevărat un cetățean atunci când spațiul public este împins metodic într-o singură direcție? Cum mai funcționează democrația când puterea își face propagandă din bani publici, iar presa critică este intimidată sau scoasă pur și simplu din joc?
Un alte exemplu este corupția. Pe datele de anul trecut, Ungaria era considerată, dacă nu mă înșel, ca fiind cea mai coruptă țară europeană! Țarii vecine îi lipsește încă o strategie cuprinzătoare și eficientă împotriva corupției la nivel înalt, verdictelor finale în cazuri de mare corupție le lipsește consistența, iar sistemul declarațiilor de avere continuă să lase spațiu pentru ascunderea activelor. Totul pare să fie construit pentru a ascunde și a acoperi...
Și, evident, tot acest regres politic și instituțional are un preț economic imens.
Ungaria are în continuare cea mai mare cotă standard de TVA din Uniunea Europeană, 27%, iar Eurostat arată că salariul minim era la începutul lui 2026 de doar 838 de euro pe lună, în grupul celor opt state membre aflate sub pragul de 1.000 de euro. Cu alte cuvinte, cetățeanul obișnuit plătește mult, câștigă puțin și trăiește într-un stat care a ajuns astăzi să rateze mai toate avantajele pe care apartenența la UE ar fi trebuit să le multiplice și pe care chiar le-a multiplicat, ani de zile, până ce regimul Orban a decis că nu asta este calea!...
Mai grav, Ungaria nu doar că a alunecat spre iliberalism, dar a rămas și fără o parte importantă din fondurile europene de care avea nevoie. Vorbim despre aproximativ 17 miliarde de euro înghețate de Bruxelles din cauza erodării permanente a statului de drept. În februarie anul acesta, Curtea de Justiție a UE a informat că fondurile nu pot fi deblocate până când reformele cerute nu sunt efectiv în vigoare. Cine are de suferit? Cetățenii.
Dar poate cel mai grav derapaj este cel strategic și moral, aspect care pentru mine contează enorm. Ma refer aici la relația cu Rusia. Cu regimul Putin, mai exact.
Înregistrări publicate recent au relansat, cu dovezi, bănuielile și acuzațiile că ministrul de externe Péter Szijjártó a oferit informații sensibile către ruși și a uneltit pentru diluarea sancțiunilor europene. Într-unul dintre episoadele relatate de presă, Lavrov îi spune lui Szijjártó că este lăudat în presa rusă. În altul, Szijjártó îl întreabă pe ministrul lui Putin: Am spus ceva greșit?
Doar această ultimă scenă spune aproape totul despre deformarea politică produsă la Budapesta. Un ministru de externe al unui stat membru UE și NATO nu ar trebui să fie preocupat de faptul că ar fi deranjat propaganda Kremlinului. Eu cred că el ar trebui (sau ar fi trebuit) să fie preocupat ca nu cumva să își trădeze propriii aliați!
Vi se pare că această lingușire seamănă a suveranitate, cuvântul favorit al acestui tip de regimuri, sau vi se pare că este exact opusul?
Când guvernul lui Orban ajunge să caute validare la Moscova, să saboteze sancțiunile europene și să blocheze sprijinul pentru Ucraina, vi se pare că o face din patriotism și în interesul propriei țări? Nu! Aici avem de a face cu o dependență clară, vecină cu vasalitatea. Avem de a face cu o boală care nu trebuie să se răspândească, dar care nu poate fi oprită decât de cetățenii maghiari înșiși, prin vot liber!
Vestea oarecum pozitivă în tot acest context, este că regresul lui Viktor Orbán devine tot mai vizibil la nivel electoral.
Două sondaje independente recente îl arată în urma lui Péter Magyar, iar Tisza conduce Fidesz în rândul alegătorilor deciși. Este, în mod cert, cea mai serioasă provocare la adresa lui Orbán din ultimii 16 ani. Asta înseamnă că o parte tot mai mare a societății maghiare înțelege, în sfârșit, factura grea a acestui anti-model! Oamenii văd și simt că au mai puțină libertate, mai puțină presă liberă, mai puțină Europă, mai multă corupție, sărăcie, și o dependență tot mai mare de Moscova.
De aceea, eu sper, sincer, ca Péter Magyar ( coleg cu mine în Partidul Popular European în calitate de europarlamentar) să câștige.
Nu, nu spun că asta ar rezolva miraculos toate problemele Ungariei peste noapte. Cred însă că o schimbare de direcție este necesară.
Ungaria are nevoie de revenirea democrației, de o presă independentă, de o relație normală cu Europa și de ieșirea din această mlaștină morală dar și strategică în care interesul Kremlinului a ajuns să echivaleze cu interesul național maghiar. Sau chiar să îl preceadă!
Oricum, o schimbare de regim ar fi, în primul rând, benefică maghiarilor înșiși, din toate motivele discutate mai sus.
Pentru Europa, ar însemna începutul normalizării relațiilor și sunt convins, mai multă coerență în deciziile și acțiunile comune. Ne-ar aduce tuturor mai multă solidaritate și mai multă seriozitate în susținerea Ucrainei, fără de care, și nu trebuie să uităm sau să ne amăgim, eram acum cu Rusia la graniță!
Știu, am enumerat tocmai punctele de care regimul Putin se teme și sunt convins că rușii fac tot posibilul ca schimbarea despre care vorbesc să nu se întâmple.
Până la urmă, decizia, sper eu, rămâne în mâinile alegătorilor maghiari. De ei va depinde în ce fel de țară vor trăi.
Dar nu aș vrea să credem cumva că alegerile din țara vecină nu contează pentru noi.
Se încarcă comentariile...
