Ajutor! România este jos! Avem nevoie urgenta de terapie si educatie!

0
0

In loc de masti de Halloween sau de cele de zi cu zi, mai bine niste sinceritate pe paine... Cateodata e nevoie sa mai vedem si partile negative, incepand cu ale noastre, ale fiecaruia. E draguta gandirea pozitiva si seninatatea propovadita prin conferinte, seminarii si workshop-uri new age. Dar, daca vrem sa evoluam, avem nevoie sa ne vedem si punctele rele si sa le corijam. Incepand cu mine! Cu tine! Cu fiecare!

Ieseam dintr-un supermarket care merge foarte bine, e un lant intreg de asemenea magazine prin jurul blocurilor: Profi, Mega Image, etc... Jumatate din usa era ocupata de o reclama, pe un sfert ieseam eu, aproape ciocnindu-ma de o batrana care dadea sa intre(si eu, si ea cu avant sa nu pierdeam trenul), iar pe sfertul al patrulea isi aprindea o tigara, cu burta inainte si tacticos, o namila de om de la firma de paza. In acelasi timp tocmai telefona cuiva: "Ce faci, gagico, m-ai sunat?" Repet, statea omul cu tigara si gagica si burta si inaltimea sa fix in fata usii, nemiscat. In timpul programului, sigur. Dar asta este ultimul amanunt relevant. Sau sa fie primul? Nu parea sa fie pauza de pranz.

 Am plecat spre casa gandindu-ma ca suntem foarte prost educati. Cu ochelari de cal, apucati, rai, fara reguli, fara bun simt. Asta ne pierde. M-am gandit ca pana si eu am navalit pe usa aceea sa ies repede, ca si cum nu mai aveam o gura de aer de tras inainte sa ma avant. Ca si cum nu puteam sa am rabadare ca macar sa nu dau peste batrana aceea... Sau sa-i cer omului "sigurantei noastre" sa se miste macar un metru.

Pe oamenii astia de la firmele de paza cine ii slefuieste, scoleste, cine le face instructajul si fisa postului si regulamentul? Au vreun instructaj si al bunelor maniere? Dar pe patronii lor cine i-a instruit intr-ale patronajului? Sau ale instruirii angajatilor? Sau patronii lor stiu doar sa isi ia banii, sa le arunce si lor farama de salariu la finalul lunii si cam atat? Caci cam asa au invatat oamenii sa fie patroni pe la noi...

Aceste magazine... Ma uimeste faptul ca intotdeauna sunt pline. Iar oamenii efectiv stau la coada cate cinci-sapte-zece la fiecare casa si rareori vad un cos prea gol. Nu conteaza ora, nu mai este o regula, asa cum nu mai sunt reguli nici privitor la aglomeratia masinilor din Bucuresti. Inainte mai stiai ca la 7-8 e lume, la 9-10 e liber. Nu, acum poate fi liber la 8, dar la 9 sa fie foarte aglomerat. Te gandesti ca la 14-15 lumea ar fi la munca. Intr-o zi pare liber. In alta insa este mai rau ca la 19... Parca la noi nu exista reguli. Iar alea care exista nu sunt respectate.

Pai, tu - mega image - ai o politica stricta, scrisa pe perete, ca la a patra persoana in linie la coada deschizi o noua casa, iar de cate ori merg eu de ceva timp se aduna si cate 10 oameni la rand, dar nimeni nu deschide o noua casa? De doua ori i-am rugat eu sa se tina de propriile reguli si intr-o stupoare fara de margini(ma mir ca nu m-au batut) au facut-o ... Aflu acum ca o conditie este sa cerem noi... Ei bine, daca suntem neatenti si nu ne documentan temeinic, asa ne trebuie!

Ajung acasa si gasesc un articol referitor la trenul deraiat in apropiere de Herculane. Asta fiind si motivul real pt care m-am hotarat sa scriu pe blog.  Am ramas uimita. Sunt uluita! Am crezut ca taximetristi care sa-mi ceara 50 de lei pe 3 km exista doar in Capitala si doar cu ocazia meciurilor importante. Dar sa faca la fel langa un tren deraiat? Si nu doar niste taximetristi, dar si autobuzele? Si politistii? Si 112? Dumnezeule! Romania este foarte jos! Asta ca sa nu spun ceva mult mai dur.

In scoli nu se invata nici bunul simt, nici intrajutorarea. Acasa nici atat!

Psihologia este doar o materie din care nimeni nu intelege nimic, un an in clasa a X-a si cam atat. In schimb, descreieratii, apucatii, nervosii, suparatii pe viata, pe tara si guverne sunt peste tot. Toti sunt de vina, doar ei sunt perfecti. Dar ca individ ce facem sa fie mai bine pt fiecare, pt comunitate? Stim ce e aia comunitate? Dar a construi impreuna? Dar a respecta pe celalalt? Sa-l ajutam nici atat, nu?

Cititi marturia Liei Lungu, plecata de ani de zile in S.U.A, pasager in trenul deraiat.

 "Erau oameni in varsta care nu isi puteau duce bagajele, era povarnisul stancos si nu puteai sa ajungi nicaieri decat cu ajutor. Au venit doua autobuze din Herculane, dar care ne cereau bani. Au venit apoi imediat taximetristi, veneau din toate partile si ziceau: pentru 50 de lei va duc in Herculane. In conditiile in care nu erau mai mult de 3 kilometri. Pompierii erau pregatiti numai pentru morti sau raniti. Le-am zis ca aici sunt rani psihice, a fost o fata care a avut o stare de isterie de spaima, urla, plangea, a avut un atac de panica, urmata de o forma de isterie."

 "(...)Diferenta majora o reprezinta atitudinile. In SUA, in mai putin de 7 minute au aparut elicopterele care au adus paramedici si primul lucru pe care ei il fac e sa aduca mancare, ceai cald, care sa creeze o stare de bine. La workshop-uri am inteles ca este foarte importanta starea de confort pe care ti-o creeaza faptul ca ceilalti sunt aproape de tine, asa poti preveni stresul posttraumatic si alienarile, care pot sa duca la inraire pana la criminalitate.

Noi suntem alienati. E o alienare ce am vazut.

Trebuie sa ne intoarcem in tinuta noastra si sa aducem la suprafata forma de uniune, de intrajutorare, de compasiune pentru cel asemenea tie caruia i s-a intamplat ceva de care Dumnezeu pe tine te-a ferit. Este esential sa incerci sa te pui in locul acelui om. Este vorba si de educatie, pentru ca ceea ce s-a intamplat in ultimii 25 de ani a fost exact invers."

Sursa: Dahlia

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite