Horia Vicenţiu Pătraşcu

profesor, scriitor

„Revoluţiile sexuale“ nu sunt niciodată numai despre sex. Sexualitatea este partea cea mai evidentă pentru că este ultimul – şi poate cel mai neimportant – aspect pe care-l vizează o schimbare de paradigmă, de model cultural sau, dacă vreţi, de mod de a gândi.

„Cred, Doamne, ajută necredinţei mele.” (Marcu 9:24) Această vorbă adresată lui Iisus este înţeleasă ca o invocare a sprijinului divin întru desăvârşirea credinţei. Altfel spus, cel care i se adresează Mântuitorului îi cere acestuia să intervină pentru a-i risipi şi ultimele umbre de necredinţă, restul de îndoială…

Democraţia s-a aflat dintotdeauna – mai mult decât oricare altă formă de guvernare – într-un conflict intrinsec cu puterea militară. Cei care deţin „arma” sunt tentaţi, prin forţa lucrurilor (niciodată această expresie nu a fost mai potrivită), prin forţa armelor de foc să conducă societatea.

Botezul este „vaccinul“ împotriva Sfântului Duh, împotriva gândirii religioase, a reflecţiei metafizice. Prin botez – această diabolică invenţie, datată istoric, care a avut la acel moment motivele ei „geopolitice“ – omul este „asigurat“, protejat împotriva „virusului“ conştiinţei metafizic-religioase.

„Femeile vorbesc mult“... O judecată deopotrivă de fapt şi de valoare, asupra temeiurilor căreia nu ne-am întrebat prea mult. De ce femeile au fost asociate cu vorbăria nesfârşită, cu trăncăneala, cu radio-şanţul, cu cicăleala şi cu bârfirea? Ipoteza de la care pornim în cercetarea de faţă este că acest fenomen se datorează unei pervertiri a oralităţii în scopurile asociate în mod normal genitalităţii masculine.

  • Horia Vicenţiu Pătraşcu a publicat un nou articol luna trecuta

    „Revoluţiile sexuale“ nu sunt niciodată numai despre sex. Sexualitatea este partea cea mai evidentă pentru că este ultimul – şi poate cel mai neimportant – aspect pe care-l vizează o schimbare de paradigmă, de model cultural sau, dacă vreţi, de mod de a gândi.

  • Horia Vicenţiu Pătraşcu a publicat un nou articol luna trecuta

    „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele.” (Marcu 9:24) Această vorbă adresată lui Iisus este înţeleasă ca o invocare a sprijinului divin întru desăvârşirea credinţei. Altfel spus, cel care i se adresează Mântuitorului îi cere acestuia să intervină pentru a-i risipi şi ultimele umbre de necredinţă, restul de îndoială…

Vezi mai multe