Articole scrise de Horia Vicențiu Pătrașcu

Ce ne face să vorbim în şoaptă când suntem în doi, într-o intimitate erotică? Ce atavism se declanşează ca un reflex – trecând spontan, fără să băgăm de seamă, la un cu totul altul registru sonor, la sunetul slab, aproape surd, audibil doar de către ...

„Adevărul vă va face liberi.” (Ioan 8, 32). Oamenii doresc să fie liberi şi în acelaşi timp doresc să cunoască adevărul.

Între toate vieţuitoarele omul este fiinţa cea mai dornică de noutate. Nu poate rămâne într-un singur loc, oricât ar fi acesta de hedonogen. Tot ce cultivă în grădina lui, de la iubiri până la doctrine, este cuprins, ca de pecingine, de acest nesaţ....

Cu excepţia lui Buddha – şi a discipolilor lui europeni, Schopenhauer şi Freud (şi poate Leopardi) toţi înţelepţii, întemeietorii de religii, filosofii au îmbrăţişat necondiţionat idolul, viţelul de aur al vieţii, au devenit bio/zoolatri....

„Omul este singurul animal care roşeşte – sau care ar trebui să o facă.”, spunea Mark Twain. Şi unul dintre lucrurile care-l fac să roşească de milenii întregi este propria lui animalitate, asemănarea cu celelalte vieţuitoare, în special cu maimuţele...

În prezentul text, doresc să continuu discuţia, începută într-o cronică publicată în România literară, în jurul ideilor expuse de Oliver Saks, în cartea sa „Fluviul conştiinţei“, apărută anul acesta la Editura Humanitas, în traducerea lui Florin Opri...

Una dintre schimbările petrecute în reprezentarea a două dintre actele fundamentale ale fiinţei umane – râsul şi plânsul – constă în introducerea râsului în reprezentarea (pozitivă, favorabilă!) a chipului în fotografie, cinematografie.

Nu te scalzi niciodată în acelaşi râu, spune o vorbă celebră, atribuită lui Heraclit. Conştiinţei i-a fost atribută şi ei fluiditatea, iar William James consacră termenul de „flux al conştiinţei”. Rămâne să ne întrebăm dacă putem să ne scăldăm de dou...

Să scrii o biografie senzaţională despre un filosof este un lucru destul de complicat. Vorbele lui Constantin Noica despre sine sunt valabile pentru (aproape) toţi filosofii: „biografia mea e bibliografa mea”, „viaţa mea e compusă din ideile mele”....

Textul meu „Zece jidani mititei“, publicat anterior pe blogul Adevărul, a stârnit câteva reacţii cărora doresc să le răspund în continuare. În primul rând reducerea textului meu – atât de către domnul Andrei Cornea, cât şi de către domnul Andrei Pleş...

Andrei Cornea, într-un articol din Dilema veche, găseşte un pretext să mai expună o dată linia conservatoare, retrogradă şi 'boieromintească'  a grupului din care face parte în schimbarea titlului romanului Zece negri mititei de Agatha Christie, cons...

Citind cartea lui Barth D. Ehrman, profesor la North Carolina University, te întrebi dacă noutatea mesajului hristic nu constă într-o viziune provincială, marginală, slabă, „minoră” asupra divinităţii....

Maimuţele, aşa cum sunt prezentate de Jane Goodall, sunt nefiresc de asemănătoare oamenilor. Par nişte oameni ţinuţi de o graniţă nevăzută, subţire ca un fir de păr, dincolo de lumea umană. Graniţa aceea nevăzută, subţire ca un fir de păr – şi totuşi...

Nu cred că se putea un context mai potrivit pentru o cronică la Elogiul mersului, cartea lui Shane O’Mara, profesor de neuroştiinţe la Trinity College din Dublin decât al vremurilor de faţă, când interdicţiile sau restricţiile de mobilitate la scară ...

Potenţialul (dar şi activul) distrugător al creştinismului reprezintă o temă importantă de dezbatere. În spaţiul nostru cultural, stâpânit mai curând de conformism, de tradiţionalism, de obedienţă şi de o religiozitate în fond neasumată, o dezbatere ...

Cum nimic nu e întâmplător pe lume, nici conotaţiile numelor nu sunt. Când spui coronavirus, vrei-nu-vrei, te gândeşti la coroană, la un virus-coroană sau la virusul-coroanei.

Ce ne face să vorbim în şoaptă când suntem în doi, într-o intimitate erotică? Ce atavism se declanşează ca un reflex – trecând spontan, fără să băgăm de seamă, la un cu totul altul registru sonor, la sunetul slab, aproape surd, audibil doar de către ...

Disciplinele umaniste sunt Cenuşăreasa noii cunoaşteri, o cunoaştere dominată de ştiinţele exacte şi de ştiinţele naturii. Cele mai mari finanţări sunt acordate proiectelor de cercetare din aceste domenii, artele şi ştiinţele umaniste fiind sortite u...

Depresia – maladia secolului nostru – este „maladia păcii”, flagelul plictiselii, instalat pe fondul anemiei ficţionale, a inaniţiei produse de absenţa nutrientului esenţial fiinţei umane: povestea....

Conştiinţa morţii – este încă un mister pentru biologi, filosofi, teologi. O întrebare – şi o nouă linie de cercetare – se leagă de prezenţa conştiinţei morţii la animale.

Calitatea cea mai evidentă a povestirilor lui Pirandello este aceea de a te introduce direct, fulgerător, într-o atmosferă pre-existentă. Ca şi cum ţi-ai arunca privirea într-o lume care exista înainte de a citi despre ea şi care-şi va continua exist...

Există momente în istoria Europei în care oamenii, cuprinşi de nerăbdare sau de exasperare – după îndelungi perioade de aşteptare zadarnică sau de intervale chinuitoare, tragice şi buimăcitoare, precum cele reprezentate de războaie sau de molime deci...

„Obiectul” pe care filosofii îl opun, ca termen corelativ, subiectului cunoscător este în general ceva inanimat. Când scriu despre „realitate”, în mintea cititorilor lor se formează imaginea abstractă, extrem de schematică, a unui univers alcătuit di...

Scrisă cu verva unui lector împătimit – dar lucid, cartea lui Valeriu Gherghel îţi produce, în ciuda tuturor semnelor de îndoială ridicate de autor la adresa cărţilor, o mare poftă de citit....

Pur şi simplu nu înţelegea de ce destinul şi genetica fuseseră atât de crunt nedrepte cu el. Strâmbătăţile lumii, relele ascunse în proasta ei alcătuire, sofismele, toată gama ticăloşiei umane, întreg spectrul mizeriei omeneşti, toată paleta efluviil...

Mai curând totul începuse cu o bizarerie. De aproape un secol, şedinţele de spiritism nu mai constituiau centrul de interes al niciunei organizaţii serioase, nici nu mai inspirau curiozitatea neliniştită a adepţilor incursiunilor în diafan....

Lasă iubirea urme, resturi care pot fi dezgropate în urma unor săpături arheologice? Cătălin Pavel încearcă să ne convingă că şi acesta, ca orice alt fenomen uman, este producător de resturi, de rămăşiţe din care se poate reconstitui lumea, altfel at...

Nu cred că se mai poate imagina ceva care să nu fi fost spus despre iubire şi ură, prieten şi duşman şi despre toate combinaţiile acestor termeni:...

Un zoolog care scrie un tratat de antropologie tinde, prin fişa postului, să accentueze genul proxim, animalul, în defavoarea diferenţei specifice, raţionalitatea. Oricâte greutăţi s-ar strădui să aşeze pe cel de-al doilea taler, primul se va ridica ...

Ce ar mai rămâne din creştinism dacă toate dogmele privitoare la divinitatea lui Iisus Hristos s-ar prăbuşi? Dacă, de pildă, s-a descoperi, fără putinţă de tăgadă, scheletul lui Iisus din Nazaret? Cu o asemenea întrebare ar trebui să-şi testeze credi...

(Sorin Lavric, Decoct de femeie, Ideea Europeană, 2019, 229 p.) Dacă ar trebui să trimitem în spaţiul extraterestru sau la Dumnezeu însuşi un raport complet asupra chestiunilor esenţiale, în privinţa problemei femeii ar trebui să alegem, din tot ce s...

Nu ştiu dacă au atras atenţia până acum două situaţii destul de stranii din opera marelui filosof român, Lucian Blaga[1] legate de clasificarea dihotomică a culturilor umane în culturi majore şi culturi minore. Ştim bine care sunt diferenţele dintre ...

Suntem atât de convinşi că mintea îşi are sediul în creier încât ajungem să cântărim inteligenţa unui geniu în kilogramele de masă cerebrală autopsiată. Din fericire, cât suntem în viaţă – şi cu rare excepţii şi după deces – greutatea grăsimii neuron...