Exclusiv: Hermafroditul căruia i se închinau „sălăjenii” din preistorie, descoperit pe situl de la Porţ
0O statuetă reprezentând un individ care are atât caracteristici masculine, cât şi feminine a fost descoperită în acest an pe şantierul arheologic din localitatea sălăjeană Porţ.„Hermafroditul” a fost descoperit în fundaţia unei case construită în urmă cu aproximativ 7000 de ani.
O statuetă mai puţin obişnuită, raritate în lumea arheologiei, a fost adusă recent la suprafaţă, în urma săpăturilor arheologice efectuate de arheologii din Zalău, pe şantierul din Porţ, comuna Marca, în zona denumită popular „Corău”. Zona este cercetată, deoarece, acolo va fi construit un baraj de acumulare.
Sanda Băcueţ, cercetător la muzeu, a descoperit o statuetă neolitică, cu o vechime de aproape şapte milenii, care reprezintă o zeitate mai neobişnuită. Practic, idolul are atât organe sexuale feminine, cât şi masculine.
Minoritar printre statuetele feminine
„Descoperirea a fost făcută în fundaţia unei locuinţe construită, cel mai probabil, între 4800 – 4500 a.Ch. Vorbim de o raritate pentru această perioadă, iar eu, cel puţin, nu ştiu să se mai fi descoperit şi publicat o astfel de statuetă”, explică Sanda Băcueţ.
Micul idol de lut, înalt de 10 centimetri, are şi penis, dar îi sunt reprezentaţi şi sâni. „Oricum, statuetele masculine, în general, sunt o raritate. Din aproximativ 50 de statuete descoperite la Porţ, aceasta este singura cu caracteristici masculine. Idolii feminini sunt preponderenţi, pentru că omul neolitic se închina zeităţilor fecundităţii şi fertilităţii. Cred că şi în acest caz este vorba de acelaşi cult, fecunditatea fiind subliniată tocmai prin reunirea trăsăturilor femeieşti şi bărbăteşti.
Arheologul spune că statueta ar fi fost pusă la fundaţia casei într-un „ritual de fundare”. „În alte epoci oamenii puneau în fundaţia tot felul de obiecte sau, în vremurile noaste, se îngroapă un cocoş în fundaţii. Toate aceste depuneri rituale au rolul de a proteja locuinţa şi familia care trăieşte acolo”, mai spune Băcueţ.
„Sălăjenii” de pe autostrada neoliticului
Potrivit sursei citate anterior, aşeazarea de la Corău se află în imediat apropiere a Văii Barcăului, la graniţa între Sălaj şi Bihor. „Comunităţile de atunci au ales această zonă pentru că putea face uşor schimburi comerciale, Valea Barcăului fiind o adevărată „autostradă a neoliticului”. În urmă cu peste 6000 de oameni, principala ocupaţie a omului neolitic era prelucrarea pietrei, dar ei practicau şi o agricultură de subzistenţă. Localitatea era dezvoltată, exista tramă stradală, iar locuinţele aveau fundaţii şi chiar două – trei camere”, adaugă cercetătorul sălăjean.
În aceeaşi zonă, arheologii au găsit şi urme de locuire din perioada dacică, romană, şi chiar din evul mediu timpuriu (secolul VIII p.Ch).