Tată acuzat că și-a răpit fiica, pentru că a luat-o 5 minute de lângă mamă. Decizie cu rol de precedent în justiție

Justiția l-a achitat pe un bărbat de acuzația de lipsire de libertate, argumentând că simplul fapt că și-a luat fiica la o plimbare de câteva minute, pentru a fi cu ea, nu echivalează cu o răpire.

Judecătoria Bârlad (Vaslui) l-a achitat în 8 martie 2023 pe un bărbat din localitate de acuzația de lipsire de libertate în mod ilegal.

Decizia instanței nu este definitivă.

Bârlădeanul a fost acuzat că pe 27.10.2022 s-a deplasat într-un sat din județul Vaslui, unde locuia fosta sa soție, cu care are trei copii, după ce a sunat-o în repetate rânduri pentru a-și vedea unul dintre copii, o fetiță care avea 6 luni la acel moment.

Pentru că fosta sa parteneră, care locuiește în prezent cu actualul soț, nu i-a răspuns, s-a deplasat la domiciliul acestora. A fost lăsat să se joace cu fetița, dar nu a suportat gândul că se va despărți din nou de ea, așa că a urcat-o în mașina personală și a mers pe un câmp din apropiere, unde a mai ținut-o puțin în brațe.

„Nu a existat restrângerea libertății de mișcare”

După 5 minute a revenit cu bebelușul la domiciliul mamei și i l-a înapoiat. Judecătorii au stabilit că fapta bărbatului nu poate fi încadrată la răpire pentru că îi lipsește unul din elementele esențiale (intenția), gestul său fiind un simplu act de afecțiune părintească.  

„Nu se poate reţine caracterul nelegal al restrângerii de către inculpat a libertăţii de mişcare a minorei …, câtă vreme inculpatul, în considerarea exercitării în fapt a autorităţii părinteşti, este îndreptăţit să hotărască asupra deplasării copilului său, respectiv are posibilitatea de a lua minora şi de a o deplasa către propriul domiciliu, chiar în lipsa acordului mamei acesteia (în condiţiile inexistenţei unei hotărâri prin care să fie decăzut din drepturile părinteşti)”, a constatat instanța de judecată.

Judecătorul de caz spune că se putea vorbi de răpire numai în situația unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa ori de a se apăra și în eventualitatea în care părinții sau unul dintre ei ar acţiona în scop criminal evident, aplicând minorului măsuri excesive şi nejustificate, care depăşesc limitele exercitării autorităţii părinteşti şi care afectează sănătatea, dezvoltarea fizică, psihică şi intelectuală ori starea emoţională a copilului.

„A deplasat-o 1-2 minute în afara locuinței”

„Nu există probe din care să reiasă că inculpatul ar fi luat-o efectiv cu forţa, din locul unde se afla, pe minora …, în sens criminal, și ar fi dus-o pe aceasta în alt loc, respectiv nu există probe că minora ar fi fost dusă la domiciliul inculpatului cu scopul de a fi lezată în vreun fel, neexistând niciun indiciu în sensul că inculpatul ar fi putut pune în executare actele de ameninţare la adresa vieţii minorei”, este concluzia magistratului.

„Din probele administrate reiese că inculpatul a luat minora de lângă cei doi soţi şi a deplasat-o 1-2 minute în afara locuinţei, după care a revenit cu aceasta, neexercitând în acelaşi timp niciun act decât de afecţiune părintească, minora neputând percepe şi înţelege acest act vătămător, faţă de vârsta fragedă a acesteia, astfel că nu se poate susţine că minora ar fi fost afectată în vreun fel, din punct de vedere fizic, psihic, intelectual, emoţional, de comportamentul tatălui său”, a justificat instanța decizia de achitare.