Misterioasa Insulă Peuce a Deltei Dunării. Aici s-a născut regele care a asediat Roma și a dus la căderea Imperiului Roman de Apus
0Istoricii spun că Insula Peuce nu a fost doar o legendă, ci a existat în realitate. Ea era un ostrov cu suprafaţa de aproximativ 150 kilometri pătrați, înconjurat de braţul Sfântu Gheorghe la nord şi de actualul canal Dunavăţ pe la sud.
În prezent, sunt cunoscute mai multe scrieri ale anticilor care au menţionat existenţa Insulei Peuce la gurile Dunării: Herodot, Apollonios din Rhodos, Strabon, Pomponius Mela, Plinius cel Bătrân și Ptolemeu.
Însă, spune istoricul Florin Scurt în revista „Pontica“, există unele mici contradicţii între aceste mărturii scrise în ceea ce priveşte numărul de braţe de vărsare a Dunării în mare, întrucât este posibil ca unii să fi numit „braţ“ o ramificație locală care se vărsa în mare.
La interpretarea scrierilor lor trebuie să avem în vedere și faptul că nivelul Mării Negre a suferit mari modificări. În urmă cu aproximativ 10.000 ani, nivelul Mării Negre era aproximativ la cota –50 m faţă de nivelul actual. Nivelul mării a crescut apoi continuu, ajungând în jurul anului 3000 înainte de Hristos până la cota de aproximativ + 7 m faţă de nivelul actual, după care a coborât până la un minim de circa –5m la începutul mileniului I şi apoi a urcat continuu până la nivelul actual.
Deci, în jurul anului 3.000 înainte de Hristos, Marea Neagră ocupa întregul areal al deltei actuale: Dunărea se vărsa în mare probabil în zona Galaţi – Măcin, iar lacul Razelm împreună cu lacul Babadag şi lacul Agighiol constituiau un golf al Mării Negre.
Totodată, se presupune că în zona Murighiol – Plopu – Sarinasuf exista un braţ de legătură între mare şi actualul lac Razelm, prin golful Fundea, acest braţ ocolind o zonă ridicată corespunzând astăzi zonei Dunavăţu de Sus – Dunavăţu de Jos, care în perioada respectivă constituia o insulă în apropierea ţărmului Dobrogei.
Cum s-a format brațul Peuce
Odată cu scăderea treptată a nivelului Mării Negre, golful Razelm şi‐a micşorat suprafaţa şi a devenit Lacul Halmyris, iar actualul golf Fundea, mai puţin adânc, a devenit o mlaştină. Un braţ sudic al Dunării antice s‐a desprins din braţul Sfântu Gheorghe în amonte de actuala localitate Murighiol şi, urmând traseul mlaştina Fundea – canalul Dunavăţ, s‐a reîntâlnit cu braţul Sfântu Gheorghe probabil în zona actualului lac Belciugul. Acest braţ sudic era numit în antichitate „braţul Peuce“, iar insula de uscat dintre cele două braţe ale Dunării, pe care se află în prezent localităţile Murighiol, Dunavăţu de Sus, Dunavăţu de Jos şi Plopu, era Insula Peuce.
Referiri la insula antică Peuce se mai găsesc în literatura antică, când insula a fost ocupată de către bastarni, populaţie de origine germanică, care şi‐ar fi luat astfel numele de peucini. Ea este menţionată şi în horothesia lui Manius Laberius Maximus din anul 100 p.Chr. referitoare la graniţele Histriei.
Insula Peuce a revenit mai târziu în comentariile istoricilor din vechime pentru faptul că aici s‐a născut, în anul 370 , Alaric, viitorul rege al vizigoţilor, care, după ce a fost comandant în trupele gotice romane, s‐a răsculat şi a invadat Italia, asediind Roma şi intrând chiar în forumul Romei în anul 410, eveniment care marchează căderea Imperiului Roman de Apus.
Arheologul Mircea Babeș este de părere însă că peucinii bastarni nu au locuit în insula Peuce de la gurile Dunării şi nici in imediata ei apropiere. „Faptul că bastarnii au participat nu odată la evenimente petrecute în apropierea gurilor Dunării, cum este cazul luptei din anul 61 î.e.n. de lângă Histria, în care ei au învins armata proconsulului Macedoniei C. Antonius Hybrida, a favorizat această eroare. Ea a fost preluată de izvoarele mai târzii şi a trecut apoi în literatura istmică modernă“.
Conform legendei, Peuce este una dintre cele trei insule din nord-vestul Mării Negre, pe care Poseidon le-a scos din adâncul mării la rugămintea zeiței Thetis pentru fiul ei Achile, erou al războiului troian.