Minunea trăită de părintele Iustin Pârvu în lagărul de muncă. „Aceşti bandiţi sunt ticăloşi. Și Dumnezeu este cu ei“

Părintele Justin Pârvu, care și-a ispășit o parte din pedeapsa primită în lagărele din Delta Dunării, a povestit minunea trăită într-o zi geroasă de iarnă, când toți cei arestați au fost trimiși să culeagă stuf în apa rece ca gheața.

Mărturia trăită de părintele Iustin Pârvu este relatată de Ieroschimonahul Teognost în volumul „Părintele Justin Pârvu şi bogăţia unei vieţi dăruită lui Hristos“. În ziua de 30 ianuarie 1962, ziua „Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie şi loan”, era o „dimineaţă ceţoasă şi rece – o ceaţă şi o umiditate, care pătrundea în tot corpul. Eram îmbrăcaţi în uniformă vărgată, specifică deţinuţilor. Numai o haină, o cămaşă ruptă pe care o purtam, fie că era o căldură de 40 grade C, fie era frig de minus 30 grade C. Noi stăteam în bacuri în Delta Dunării la frontiera rusă. Pentru obţinerea căldurii, aveam un butoi de metal cu un volum de 200 litri“.

Pedeapsa cu izolarea

Stuful tăiat era folosit ca lemn de foc. „Era în mijlocul iernii, ger cumplit. Ne întorceam complet uzi până la piele. Ei ne dădeau nişte şosete de cauciuc care treceau de genunchi, dar după 2-3 zile aceste şosete erau despicate pentru că noi le purtam în timpul tăierii stufului, şi le puteam tăia. Apa pătrundea înăuntru şi noi eram trimişi în colonie. Ziua următoare trebuia să te îmbraci în aceleaşi zdrenţe umede şi să te duci la aceeaşi muncă. Autorităţile erau foarte periculoase în acea dimineaţă deosebită, când noi am ieşit în coloană către locul de muncă, niciodată nu i-am văzut călare, dar în acel moment toţi gardienii erau înarmaţi cu pistoale şi pe cai. Nu ni se dădea voie să mergem şi să vorbim în timpul mersului de la lagăr, de la bac, până la locul de muncă. Nu ni se dădea voie să spunem un cuvânt, o şoaptă, pentru care am fi fost sever pedepsiţi, 6 zile de izolare, o dată pe zi o mică bucăţică de pâine cu un pahar de apă caldă cu sare. Aceasta era timp de 6 zile, hrana ta. Dacă izolarea se repeta mai mult de 2-3 ori, sfârşitul tău nu mai era departe“, povestește părintele.

În acea zi, spre surprinderea lor, cu mai puţin de 200 de metri înainte de a ajunge unde tăiau de obicei stuf pentru Germania, ei i-au orientat într-o altă direcţie. Așa au ajuns pe partea braţului Chilia. Fiecărui deținut i s-a ordonat să intre în apă și să adune stuful. De obicei, acest procedeu avea loc pe gheață.

Amenințați că dacă nu intră în apă vor fi împușcați pe loc, unul câte unul și-au făcut curaj și intrat până la glezne, apoi până la genunchi, apoi până la talie, şi așa au ajuns la locul unde trebuia să le tăia. „Eram aproximativ 86 de bărbaţi, un detaşament. Celălalt detaşament a fost dus într-un alt loc. Frigul a pătruns în corpuri. Toţi ne-am gândit la cei 40 de martiri. E în regulă, ne gândeam noi înşine, „noi vom fi victorioşi”.

Cum a apărut soarele 

Când s-au întors cu al treilea mănunchi, soarele a ieşit, a luminat şi a încălzit la peste 25 de grade. „A fost o minune care ne-a dat cea mai mare bucurie. Gardienii erau amărâţi. Ne-au lăsat acolo. Căldura devenea din ce în ce mai puternică. Ne-am stors hainele, ne-am spălat, şi ne-am uscat pe drumul de întoarcere în lagăr de aproximativ doi kimometri şi jumătate. Noi am plecat de acolo cu emoţia că Dumnezeu, pentru neputinţa noastră de a mai îndura, săvârşise o minune. Credeţi că aceşti ticăloşi au spus ceva? Când au văzut că după 2-3 zile nici unul dintre noi nu se îmbolnăveşte, au gândit cu siguranţă, uluiţi fiind: «Aceşti bandiţi sunt într-adevăr ticăloşi. Chiar şi Dumnezeu este cu ei».“

Condamnat la 12 ani de temniță grea 

Părintele Iustin Pârvu s-a născut la 10 februarie 1919, în satul Poiana Largului, la acea vreme comuna Călugăreni, judeţul Neamţ. În cel de-al doilea Război Mondial, a participat, împreună cu Divizia 4 Vânători de Munte, la luptele duse de Armata Română, iar după întoarcerea de pe frontul de est, unde a activat ca preot militar, a fost arestat în anul 1948 de comunişti.    

Noaptea dintre 14 şi 15 mai a anului 1948 a fost „noaptea cea mai odioasă, cea mai criminală pentru istoria politică şi socială din România”, spunea părintele Iustin Pârvu, cel care, în acea cumplită noapte, a fost arestat sub acuzaţia că face parte din organizaţii subversive.

Condamnat la 12 ani de temniţă grea, părintele Iustin a fost încarcerat la Suceava, apoi la Aiud şi Gherla şi a prestat muncă obligatorie la Baia Sprie şi Cavnic, apoi la Periprava şi Culmea.

La expirarea termenului de detenţie, pentru că nu a vrut să se lepede de dreapta credinţă, părintele a mai primit un spor de pedeapsă de patru ani. „Îmi amintesc că, la un moment dat, ne-au aliniat pe toţi şi ne-au întrebat care dintre noi mai crede în Dumnezeu. Am păşit în faţă şi am mai căpătat un spor de pedeapsă“, mărturisea părintele.