FOTO Pădurarul care a lăsat un muzeu satului Topolog
0Întreaga sa viaţă, un pădurar a bătut satul în lung şi-n lat, căutându-i comorile. El a lăsat cea mai frumoasă avere: un muzeu în care se găsesc urme ale strămoşilor săi.
Ion Trofin, de 66 de ani, a fost pădurar timp de patru decenii. Cunoaşte fiecare colţişor, fiecare potecă a muntelui. Dar este şi un mare iubitor al tradiţiilor.
În curtea şcolii din localitatea Topolog se află muzeul a cărei existenţă i se datorează pădurarului. Comoara este ţinută sub cheie.
E fericit când cineva este interesat de munca sa de atâta amar de ani şi ne primeşte cu drag în muzeu. Are o poveste pentru fiecare obiect şi îşi aminteşte cu precizie de unde îl are pe fiecare.
Zestrea satului
Expoziţia începe cu dălţi cioplite în piatră şi dălţi de silex, cu ou de cuarţ şi cu o măciucă, armă cu care se apărau strămoşii săi. Multe obiecte au fost descoperite la fundaţia unor case din localitate.
Admirăm apoi opinci purtate de bătrânii satului. „Unele erau din cauciuc, iar altele, de piele de vită, pe care mocanii le purtau în zi de sărbătoare“, povesteşte nea Trofin. Alături, se află un şistar (vas în care se punea laptele muls), o ladă de zestre foarte veche, un război de ţesut, o roată de tors, o maşină de calculat.
În micul său muzeu a adunat straie preoţeşti, cununii. Comoara pădurarului mai conţine certificate de naştere şi de căsătorie din anii 1920, fotografii cu vechi familii ale satului, multe din ele acum oale şi ulcele.
Cu degetul arată câte un ţânc. „Doar el mai trăieşte. Are acum peste 80 de ani“, spune el. În altă poză e familia Vişan. De remarcat, spune ele, este faptul că din pozele familiei nu lipseau niciodată animalele: câinii şi oile.
Certificatul pruncului Vasilca din 1939
Una dintre cele mai vechi fotografii înfăţişează un bătrân îmbrăcat în cămaşă şi pantaloni de culoare albă şi un sumar negru. Pe cap, poartă o cuşmă dacă. „Este unul dintre întemeietorii satului“, explică Ion Trofin.
Frumos înrămată, admirăm o diplomă eliberată de Şcoala Pedagogică în anul 1869, un certificat de botez din 1939 al pruncului Vasilca, dar şi un „certificat impropriu de imbecilitate“, pe care l-a primit în anul 1939 Băncilă G. Constantin, atunci când a vrut să se înroleze în armată.
Pe toate le-a păstrat în gospodăria sa, până când a reuşit să obţină un spaţiu la şcoala din localitate.
Acasă a mai păstrat, frumos rânduite, o colecţie impresionantă de monede vechi, de trofee de vânătoare. Pe fiecare trofeu, el a desenat ba iepuri, ba cerbi, ba flori.
O parte din exponate au fost prezente la expoziţii ale Muzeului de Istorie din Tulcea.
Mare parte din obiecte i-au fost donate, însă sunt şi exponate pe care le-a cumpărat din banii lui.
Poveşti vânătoreşti
Ion Trofin a văzut lumina zilei în Topolog. De mic copil i-a plăcut să cutreiere pădurea. Tatăl său, paznic de vânătoare, i-a insuflat iubirea pentru natură. Aşa că a luat şi el drumul codrului, timp de patru decenii. „Meseria este frumoasă, dar dacă te implici în ea e foarte grea, mărturiseşte el.
Acum, e pensionar. Când are timp, se apucă şi scrie poveşti vânătoreşti. În rest, este ghid în mica avuţie a comunei: muzeul din localitate.
Vă mai recomandăm:
Artiştii tulceni expun la Muzeul de Artă din Constanţa
Expoziţie „marinărească“ pe tema bricului Mircea
GALERIE FOTO De Florii, expoziţie de aranjamente florale la Acvariul din Tulcea