Amintiri de pe front cu Ioan Stoica, la vârsta de 90 de ani. „Am fost atacaţi de ruşi cu torpile. Zburau deasupra noastră bucăţi de fiare“
0Ioan Stoica, de 90 de ani, şi-a dedicat întreaga viaţă statului român. După o carieră în armată, a ieşit la pensie în 1978, la gradul de comandor.
În 1990 a devenit membru în consiliul judeţean al veteranilor de război iar în perioada 2002 - 2011 a fost preşedinte al acestei organizaţii, titlu pe care îl păstrează onofiric în prezent.
Contraamiralul de flotilă Ioan Stoica a acordat un interviu Claudiei Petraru, publicat în ziarul Adevărul la începutul anului 2013. El a povestit cum se dădeau luptele pe mare în cel de-al Doilea Război Mondial.
„Era o imagine extraordiară. Un spectacol al urâtului. Vedeai de la distanţă navele situate de o parte şi de alta, iar între ele încrucişări de proiectile. Ce se întâmpla acolo, era îngrozitor... Astăzi povestim fascinaţi de ceea ce am văzut“, îşi aminteşte Ioan Stoica despre una dintre luptele date pe apă în 1943.
Era elev la Şcoala de Specialităţi a Marinei Militare în Constanţa la momentul respectiv. În primăvara anului 1944, în perioada de practică, s-a îmbarcat pe canoniera Ghiculescu, navă de luptă care escorta convoaiele comerciale pe traseul Constanţa – Sevastopol.
Primul convoi
„Ţin minte şi astăzi primul drum, primul convoi de nave pe care l-am însoţit. Erau 12 nave comerciale şi plecam din Constanţa, urma să ajungem la Sevastopol. La jumătatea drumului ne ajutau şi distrugătoarele. Am plecat dimineaţă. Dar nu la 8.00, cum am crede acum... Nu... Atunci dimineaţă însemna de la ora 4.00. Îmi amintesc că atunci când am ajuns la Sevastopol era un adevărat spectacol al urâtului: se vedeau navele pe o parte şi pe alta, iar între ele înscrucişare de proiectile. De departe, de unde eram noi, era fascinant. Acolo era îngrozitor“, povesteşte Ioan Stoica.
Explozia
„La întoarcere, la aproximativ o oră şi jumătate de la plecarea din Sevastopol, am observat din partea dreapta a convoiului o explozie puternică. Zburau deasupra noastră bucăţi de fiare. Fusesem atacaţi de ruşi cu torpile. O navă lovită s-a scufundat. Eram atacaţi de vedetele ruseşti. Timp de 10 – 15 minute a urmat un schimb de artilerie între noi şi ei. Ni s-a părut o veşnicie... Apoi ne-am dat seama că a fost vorba numai de câteva minute“, îşi mai aminteşte Stoica.
Atunci când se deschidea focul, toată lumea găsea locuri să se ascundă. Singurii care rămâneau pe punte erau artileriştii. „Aceia sunt oameni cu adevărat curajoşi“, spune Stoica.
Cum a murit maistrul de pe bac
Când au însoţit al doilea convoi, îşi mai aminteşte Ioan Stoica, aveau cu ei un bac autopropulsat. „Pe bac era un maistru Staicu şi încă un mecanic. A început o furtună pe mare şi bacul a luat apă. Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri. Cei de pe bac şi-au pus centurile şi au sărit în apă, urmau să ajungă pe una dintre nave. Parcă îl văd şi astăzi pe Staicu, în apă, cum îşi scoate centura şi încearcă să vină înot spre noi. Valurile puternice îl depărtau de fiecare dată când era aproape să ajungă pe navă. La un moment dat a dispărut între valuri...“, povesteşte Stoica.
Mine distruse la Sfântu Gheorghe
După terminarea războiului, a condus o echipă de deminare. De la Brăila la Cernavodă au căutat minele rămase din timpul războiului. „Erau baraje de mine pe mare. Era clar că mai rămăseseră destule. Noi trebuia să le identificăm şi să le distrugem. Am găsit cinci mine pe insula Sacalin de la Sfântu Gheorghe“.
Fanfara i-a făcut o surpriză
Joi, 13 noiembrie, Clubul Amiralilor Constanţa şi Liga Navală –filiala Tulcea i-au făcut o surpriză veteranului şi l-au felicitat pentru tot ceea ce a făcut pentru România, iar fanfara Forţelor Navale Române a oferit un dar inedit sărbătoritului – un recital de cântece marinăreşti, apreciat de întreaga audienţă.
La eveniment au fost prezenţi reprezentanţi ai administraţiei publice judeţene şi locale, cadre militare active, în retragere şi în rezervă, veterani şi elevi militari.