Nostalgii timişorene: plimbare prin magazinele de pe Corso, de acum peste 70 de ani
0Continuăm serialul “Nostalgii timişorene”, prin ochii publicistului Paul Răzvan, care a trăit între 1928-1995. Astăzi vom face o plimbare prin “Centrul” Timişoarei de altădată.
Episodul trecut am vorbit de cele două laturi ale Pieţei Victoriei de astăzi: Corso şi Surogat. Am vorbit şi de cele două mari restaurante de pe Corso: Palace şi Lloyd (acesta din urmă fiind pe atunci o luxoasă cafenea, în care însă se putea lua şi masa de prânz ori cina). Amândouă localurile aveau saloane elegante, cu lambriuri, mobilier, lustre – lucrate în stil Art nouveau...
Astăzi vom face cunoştinţă cu câteva magazine de acum peste 70 de ani…
Să facem un „tur” imaginar prin prăvăliile de pe Corso, pornind din împrejurimile lui Lloyd. Un magazin mare, foarte cunoscut încă dinainte de primul mare război, era al lui Kecskeméti.
Specialitatea sa o constituia optica şi tehnica medicală (ochelari, termometre, barometre de cameră etc.), avândşi atelier propriu pentru montări şi reparaţii. Se afla în locul unde astăzi e Materna (fostul Modern) şi a dăinuit până la naţionalizarea din 1948.
Prin anii 50, bătrânul Kecskeméti (el însuşi un expert în optica medicală) mai lucra, ca tehnician, la un magazin-atelier cooperatist de profil „readaptat” (ochelari, stilouri), situat pe Surogat, cam pe unde este acum florăria, peste drum de Lloyd.
Dar să ne continuăm „turul”...
Lângă librăria ce poartă în zilele noastre numele lui Mihai Eminescu, se găsea magazinul de „finaţuri” (dantele, broderii, materiale pentru goblenuri) al lui Péter Herzog. El, în asociere cu fratele său Ádám, - erau şi patronii Ţesătoriei de bumbac „Herzog”, de pe Calea Şagului (colţ cu bulevardul Regent Buzdugan, astăzi bulevardul Liviu Rebreanu), actuala întreprindere Arta Textilă. Nu ştim de va fi fost chiar aşa, dar poate că unele produse ale fabricii celor doi fraţi se puteau cumpăra în prăvălia de pe Corso...
Timişoara în anii 30 Foto: Arhivele Naţionale Timiş
Cam pe locul de astăzi al Casatei (adică unde era numărul 6, pe bulevardul regele Ferdinand – actuala Piaţă a Operei), se afla magazinul Grete. O reclamă din acele timpuri îl prezenta ca având „cel mai mare şi mai frumos sortiment de pălării de damă”; era ceea ce se numea un „magazin de mode” (nu de „Modă”, căci nu oferea costume şi toalete pentru doamne!).
Dar pe Corso găseai şi prăvălii de...bani! Dacă în celelalte cheltuiai ca să cumperi felurite mărfuri, la Banca de Scont cumpărai bani! Aflată tot pe Corso, la numărul 8, unde astăzi e o parfumerie, -această „Bancă” era de fapt o „colectură a Loteriei de Stat”, cum se numeau până în 1948 firmele care vindeau lozuri. (Câţi îşi amintesc de lozurile Loteriei de Stat?)
Pe atunci nu exista sistemul Loto-Pronosport. La „colecturi” se vindeau bilete de loterie – lozuri – purtând un număr imprimat; cu acet număr se participa la tragerea la sorţi, după care se publicau numerele câştigătoare. Întocmai ca în cele scrise de Nenea Iancu, în „Două lozuri”!...).
Suntem la capătul dinspre Catedrală (pe atunci, neridicată încă) al Corsoului, unde astăzi e Expresul (n.r. la data redactării capitolului). Aici era un alt mare magazin, purtând numele Umbra. E uşor de ghicit ce se vindea în el: umbrele! Găseai aici fel de fel de umbrele: de damă ori bărbăteşti; de ploaie ori de soare; colorate sau negre.
Magazinul Umbra, mai tâziu aici a fost cantina Expres (Foto: Arhivele Naţionale Timiş)
Dar nu numai că le puteau cumpăra; dacă aveai un „părăzol” stricat, îl puteai aduce aici, căci Umbra avea şi atelier de reparaţii pentru aceste obiecte atât de trebuincioase, care desigur, vor trăi şi vor fi de folos cât timp va trăi omenirea pe pământ! (Din păcate astăzi, dacă ţi se strică umbrela, trebuie să umbli de la un capăt la altul al oraşului, să poţi găsi un maistor, cum este dumnealui, Nelu Benescu, din Piaţa Badea Cârţan, care ţi-o dreagă! Dacă n-ai timp de alergat şi dacă punga te lasă, cumperi un „părăzol” nou!...).
Nostalginii timişorene– album despre oraşul de altădată” (ediţia a III-a), este titlul volumui scris de publicistul Paul Răzvan (1928-1995), care a apărut la 16 ani de la moartea autorului. Articolele despre "Timişoara de altădată" au fost publicate de Paul Răzvan în revista "Timişoara Internaţional" până în ianuarie 1995. Cartea a fost finanţată şi editată de Consiliul Judeţean Timiş.
Citiţi şi:
EPISODUL 1 „Cel din urmă bastion”
EPISODUL 2. „Din viaţa Castelului”
EPISODUL 3 "Pe vremea tramvaiului cu cai"
EPISODUL 4 Minunata Gară Domniţa Elena şi trenul de Buziaş care trecea prin centru
EPISODUL 5 Amintiri despre oraşul de altădată: Hoteluri şi localuri de lux din secolele XVIII-XIX-lea
EPISODUL 6 Cum mergeau oamenii la "mozi"
EPISODUL 7 Buteliile Shell-Gas şi Aragaz din actuala cofetărie Violeta
EPISODUL 8 Povestea uzinei de gaz din Timişoara, apărută în 1858
EPISODUL 9 Pe urmele unui celebru "fotoreporter" din Imperiul Austro-Ungar
EPISODUL 10 Timişoreanul care trimitea alimente în Germania, în schimbul unor acordeoane
EPISODUL 11 Elitelele se plimbau pe Corso, elevii, studenţii şi militarii pe Surogat