Povara COVID-19 pe umerii copiilor şi adolescenţilor. „L-au făcut pe copil să-i apară ca o Satană“
0Pandemia de COVID-19 aduce din ce în ce mai mulţi copii şi adolescenţi în cabinetele psihologilor. Studii recente arată că fiecare nou val de infectare creşte riscul de sinucidere în cazul adolescenţilor, reacţiile celor cu istoric psihiatric s-au accentuat, iar unii copii mici au dezvoltat adevărate fobii.
Totul a pornit de la limitarea contactului social, în încercarea de a diminua riscul de răspândire a noului coronavirus. S-a ajuns la un nou mod de viaţă, iar izolarea, cel puţin în primul an pandemic, a fost cuvântul de ordine. Singurătatea, orele mult mai multe petrecute în mediul online, lipsa interacţiunii directe cu cei de aceeaşi vârstă şi avalanşa de informaţii despre efectele devastatoare ale SARS-CoV-2 i-au afectat pe copii şi adolescenţi - exact cei care „trec mai uşor prin boală“, aşa cum s-a tot transmis în ultimii doi ani - mai mult decât pe adulţi, o arată deja studiile.
„Aşa arată Diavolul în descrierea ei“
Acolo unde părinţii au intuit că o abordare echilibrată este calea, lucrurile au mers bine. Sunt însă familii în care excesele i-au transformat pe cei mici în „clienţii“ specialiştilor.
Psihologul Loredana Stroiuleasa a expus pentru „Adevărul” cazul unei fetiţe de opt ani care nu mai putea dormi de frica unui nou coşmar. Părinţii au mers mai întâi la Psihiatrie, iar de acolo au fost îndrumaţi în cabinetul psihologului. „Au făcut-o să-i apară COVID-ul ca o Satană. Şi când am stat şi am descris… Întâi am asigurat-o că la mine e în siguranţă. Am întrebat-o când apare Bau-Baul ăsta care spune ea că arată ca Satana şi-am pus-o să-l descrie. Am pus-o apoi să-l deseneze şi era efectiv cum prezintă la televizor că arată acest COVID. Aşa arăta Diavolul în descrierea ei. Aşa a ştiut copilul să explice, pentru că are 8 ani. Ajunsese să nu mai doarmă noaptea, să aibă coşmaruri“, a explicat psihologul.
Părinţii au înţeles greu că obsesia lor constantă de a o face pe copilă să se păzească de COVID i-a adus în acel punct. „Am stat de vorbă şi cu părinţii, să nu mai discute atât de mult despre COVID. Să nu se mai uite la televizor. Acum au început şi la TV să spună că Omicronul e mai uşor, că nu se mai moare din el şi parcă se transmite altfel, altă stare. Dar au fost momente în care şi copiii, toată lumea, cu toţii vorbeau ce se discuta la ştiri. Şi se transmitea acea panică, acea teamă“, a explicat psihologul cum s-a ajuns la complicaţii atât de grave. Fetiţa spunea că nu va mai scăpa niciodată, iar rolul specialistului a fost să o convingă de contrariu şi totodată să schimbe şi optica părinţilor.
„Mama spunea: «Lăsaţi, să-i fie frică!»“
„«E un Diavol de care nu voi mai scăpa niciodată!», ea îl personalizase. Şi i-am spus - «dar nu e adevărat, vom scăpa. Îl alungăm, ţine de noi să-l alungăm». L-am tăiat cu foarfeca, l-am mototolit ca să-l alungăm. Obligatoriu lucrezi şi cu părinţii. Mama spunea –« păi, ce, doamnă, cum să nu ne temem! Lăsaţi, să-i fie frică! N-aţi văzut pe stradă că nu există persoană căreia să nu-i fi murit de COVID cineva apropiat?» - Da, dar copilul trebuie protejat. Nu-i spunem aşa: «Ai grijă, că ai văzut câţi au murit?». Pentru că uite unde s-a ajuns! Nu mai dormea, se trezea copilul urlând noaptea c-a apărut Diavolul“, a explicat psihologul.
Presiunea de a nu se infecta şi, mai mult, de a nu da mai departe virusul membrilor vulnerabili ai familiei au resimţit-o şi adolescenţii, spune psihologul. Pe ei i-a afectat mai aspru izolarea, pentru că nu şi-au mai putut vedea prietenii timp de luni bune. A crescut timpul petrecut pe Internet, cu efecte negative asupra psihicului. Pe de o parte, durata acestor „incursiuni“ în online, iar pe de alta conţinutul accesat i-au marcat pe mulţi, uneori părtaşi fiind părinţii.
„Lucrăm foarte mult, şi ne e greu, cu mentalitatea părinţilor. Dacă ţie ţi-e mai uşor să-l laşi să facă ceva, fără să conştientizezi că nu e bine, sau conştientizezi, dar laşi aşa, efectele se vor vedea în cele din urmă. Am întâlnit destui părinţi care spuneau: «m-am săturat, să plece de pe capul meu!“. Se simţeau depăşiţi. Dar soluţii sunt. Există o aplicaţie, le-am trimis-o părinţilor din cercul de prieteni, astfel încât, dacă nu ai atâta putere să-i spui că nu mai are voie, îi blochezi telefonul de la distanţă. «Măi, copile, am spus că ai voie o oră!“ Dar problema este că le convine lor, pentru că îşi fac treburile, altfel acel timp ar trebui petrecut împreună cu copilul“, a atras atenţia psihologul.
„Factori de stres asociaţi cu ideaţia suicidară“
Dincolo de cazurile punctuale, studiile efectuate în lume pe eşantioane de adolescenţi au relevat că aceştia au devenit mai vulnerabili la ideea de suicid în contextul pandemic. La adolescenţii cu istoric psihiatric manifestările s-au accentuat.
„Un studiu publicat recent în Journal of Affective Disorders Report (Journal of Affective Disorders Reports - Journal - Elsevier), în perioada martie-septembrie 2020, arată că adolescenţii cu istoric psihiatric sunt mai vulnerabili la ideea de suicid în contextul pandemic actual, manifestând atât ideaţie, cât şi comportamente de punere în act “, scrie Ana Benali, psihoterapeut şi consilier psihologic în cadrul Centrului Medical Bellanima. În lunile în care numărul de îmbolnăviri şi decese asociate pandemiei creşteau, fiind instituite şi restricţiile, adolescenţii înregistrau creşteri semnificative ale ideaţiei şi ale tentativelor suicidare din cauza stresului contextual, a remarcat psihologul Benali. Cea mai stresantă a fost perioada de lockdown.
Factorii de stres care i-au dus pe adolescenţi în acest punct au fost lipsa contactului social, problemele financiare, conflictele intrafamiliale şi schimbarea stilului de viaţă. Un studiu efectuat în SUA pe un eşantion de aproape 5.000 de participanţi, care a urmărit să evidenţieze sechelele lăsate de pandemia COVID-19, a pus în lumină exact acest adevăr. „Studiul a scos în evidenţă faptul că, în cazul adolescenţilor, singurătatea şi expunerea la informaţiile din media cu privire la evoluţia pandemiei au fost asociate unui risc mai mare de apariţie şi menţinere a ideaţiei şi comportamentelor suicidare“, a mai scris Benali.
Adolescenţii au fost mai reactivi decât adulţii şi personalul de îngrijire medicală la simptomele de depresie, anxietate, PTSD (tulburare de stres post-traumatic) şi ideaţie/comportament suicidar, a remarcat Benali.
Ce putem face este ca atunci când observăm orice simptom de depresie să-i ajutăm pe adolescenţi să ajungă în cabinetul unui specialist.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Cât de puternică este frica de război şi cum ne poate afecta la nivel individual şi colectiv