„Hristos a înviat!“ s-a vestit în biserici, iar lumina a ajuns, după tradiţie, şi la mormintele celor plecaţi
0Credincioşii au luat lumină, bisericile fiind pline, la miezul nopţii, de oameni veniţi să răspundă, la vestea că „Hristos a înviat!“, cu tradiţionalul „Adevărat a-nviat!“. În satele Oltului, după tradiţie, lumina a ajuns şi la cei dragi care îşi dorm somnul de veci, cimitirele fiind luminate ca la nicio altă sărbătoare.
„Hristos a înviat!“ a răsunat puţin după miezul nopţii, după ce preoţii şi-au chemat credincioşii: „Veniţi de luaţi lumină!“. Lumina sfântă a ajuns la fiecare, direct de la preot sau de alţi credincioşi. Foarte mulţi tineri au ales să meargă la biserică la miezul nopţii, deşi, e adevărat, tot ei au fost primii care au plecat, la destul de scurt timp.
În multe dintre satele Olteniei, aceeaşi lumină au primit-o chiar în această noapte, la mormânt, şi rudele care îşi dorm somnul de veci în cimitir, de la lumina din biserică fiind aprinse lumănările pentru cei dragi care au plecat, plecându-se de la biserică spre cimitire.
Şi tot la sat, femeile care au morţi plecaţi fără lumină au venit în noaptea Învierii cu daruri în Sfânta Biserică, pentru a le da pentru sufletul celor morţi.
În anumite localităţi din Olt, în ziua de vineri din Săptămâna Patimilor, tot pentru cei plecaţi de pe Pământ fără lumină se împart lumânări la trei biserici, pentru ca sâmbătă, când copiii şi bătrânii vin „la grijit“, să se împartă pâine sau colaci şi vin.
Lumina primită din mâna preotului are, de altfel, în credinţa oltenilor, dar nu numai a lor, puteri miraculoase. Lumânarea aprinsă de Paşte va ajuta pe tot parcursul anului, la necaz, la boală, în situaţii limită. Există chiar superstiţia că dacă reuşeşti să ajungi de la biserică acasă fără ca lumânarea să se stingă o dorinţă spusă pe drum se va împlini.
Fie că mai cred, fie că nu, în vechile obiceiuri, credincioşii care se întorc, măcar o dată pe an, la biserica din satul natal o fac cu un sentiment aparte şi, cei mai mulţi dintre ei, cu gândul la copilărie.
Cu acelaşi gând au grijă ca, înainte de a călca pragul casei, să păşească mai întâi pe un mănunchi de iarbă verde şi pe o bucată de metal, în credinţa că anul va fi spornic şi ferit de rele.