Cum se vede viaţa de la un metru înălţime. Povestea impresionantă a unui bărbat care suferă de nanism

Ar fi putut să trăiască ascuns, complexat şi trist, la fel ca majoritatea celor aflaţi în situaţia lui. Florin are însă o viaţă normală, munceşte, merge în vacanţe şi chiar a botezat un copil. E un exemplu extraordinar că în viaţă nu contează înălţimea ci dorinţa de a trăi frumos, de a te bucura de clipe şi de oameni dragi în fiecare zi.

Povestea lui Florin Ciociu (36 de ani) începe la Deva, unde familia a trăit până când copilul de atunci a împlinit 3 ani. Este ultimul din cei 4 fraţi, doi băieţi şi două fete, iar toţi ceilalţi membri ai familiei, părinţi şi fraţi, s-au dezvoltat firesc. Un tratament administrat greşit după naştere avea să-i încetinească creşterea, şi să aducă un diagnostic care, pentru mulţi, înseamnă sfârşitul unei vieţi normale. În cazul lui însă, nanismul nu a fost un prag. Dimpotrivă, faptul că are puţin peste un metru înălţime a fost poate un motiv în plus să fie ambiţios şi să facă tot posibilul să trăiască o viaţă la fel ca orice om obişnuit. 

Familia s-a mutat acum mai bine de 30 de ani de la Deva la Sibiu, Florin a mers la o şcoală normală, nu cu program special, apoi a terminat liceul industrial din oraş. S-a angajat la o firmă de marochinărie, lucrează şi astăzi în domeniu, şi spune că nu şi-a privit nicio secundă înălţimea ca un dezavantaj.  

“N-am avut complexe, a decurs totul normal, pentru că eram o fire foarte vioaie, care se acomodează imediat oriunde. M-am angajat la fabrica de marochinărie ca şi pregătitor, din 2001, la o maşină de şerfuit, pregătesc piesele pentru cusut. Nu au fost probleme la interviu, am prins foarte repede şi mă descurc foarte bine. Peste tot la început se uită toată lumea la tine, indiferent cum arăţi, te întreabă cine eşti, la început, mai ales într-o fabrică de 200 de persoane. A fost bine pentru că sunt genul acela de om care nu se emoţionează, nu mă complexez dacă zice ceva cineva”, povesteşte, zâmbind. 

O viaţă plină de prieteni, sport şi călătorii

Reţeta, spune Florin, este simplă. Are foarte mulţi prieteni, cu care iese des, merge în excursii, în vacanţe, face sport, trăieşte normal şi nu şi-a privit niciodată înălţimea ca pe un handicap. “Am prieteni şi la serviciu şi peste tot, în tot Sibiul ăsta. Îmi plac excursiile, îmi plac vacanţele, îmi place să mă distrez, să-mi petrec timpul la munte, la mare, unde am ocazia. Merg la fotbal, la grătare, îmi place să călătoresc mult, fac înot, fotbal, îmi plac sporturile cu ceva adrenalină, acum vreau să încerc bungee jumping. Am fost în vacanţe şi în ţară şi în străinătate, în Spania, în Cipru”, povesteşte Florin. 

Modul de viaţă l-a învăţat să se simtă bine cu el, în primul rând. Restul a venit de la sine. “De mic am crescut într-un anturaj mai mare ca mine, întotdeauna, am avut prietenii mai mari ca mine, fraţii. Niciodată nu mi-a plăcut să fiu pe locul II, întotdeauna când a fost o activitate, o excursie, o petrecere, am fost prezent. Trebuie să te gândeşti că eşti un om normal, că poţi să faci orice în viaţă”, spune bărbatul. 

Naş de botez

În urmă cu doi ani, Florin a avut parte de unul din cele mai frumoase momente din viaţa lui. A devenit naş de botez pentru micuţul unor prieteni. 

„E copilul unui prieten, l-am rugat frumos să mă lase pe mine să-l botez chiar când era gravidă soţia lui, şi a fost de acord. În noiembrie face 2 ani. Toată lumea a crezut că o să am emoţii foarte mari, dar a fost foarte bine, am stat o oră şi jumătate cu copilul în braţe, nu am avut treabă. A fost un sentiment foarte plăcut, îmi doream foarte mult. Nu stă departe de mine, îl caut, îl sprijin”, spune Florin. 

Mângâie cu privirea fotografiile de la botez, zâmbeşte şi spune că este un om extrem de norocos. „Mă gândesc că poate am avut mai multe ca alţii, şi am făcut foarte multe lucruri, mult mai multe ca alţii, sunt prieteni de-ai mei normali care nu pleacă în vacanţe singuri, de exemplu”, spune bărbatul. 

Mobilizarea vine din interior

Florin este unul din cazurile rare de acest gen care au acceptat să-şi facă publică povestea. Ştie că oamenii asemeni lui, de regulă, se izolează şi comunică foarte greu. „Am fost o dată, am nimerit la cineva acasă, la un grătar, cu nişte prieteni, şi era o persoană ca mine, dar foarte foarte foarte închisă, nu ştiu de ce. 

Sunt foarte complexaţi, se gândesc cum arată, poate din cauza asta, în plus e şi viaţa pe care o au, dacă trăiesc într-un mediu şi anturaj închis aşa se comportă. Eu, cum nu am trăit aşa, nu pot să mă închid în mine. 

Ar trebui să nu se închidă în ei, să fie mai deschişi, să se gândească că sunt oameni normali, trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu că suntem sănătoşi, atâta tot”, încheie Florin.  

Vă mai recomandăm:

FOTO Minunile Giovannei Bassetti. Cum a înviat o italiancă un cătun uitat de lume din judeţul Sibiu  

Giovanna Bassetti a restaurat patru case vechi, tradiţionale, din satul sibian Copşa Mare şi le-a transformat în punct de atracţie pentru turişti, dându-le şi localnicilor şansa să arate meşteşugurile pe care le ştiu din moşi-strămoşi.

Povestea neamţului care a adus sute de turişti străini într-un sat uitat de Dumnezeu din Sibiu

Sasul Paul Hemmerth avea 14 ani când a plecat cu familia din România. Ajuns în Germania producător de documentare şi ghid pentru destinaţii exotice, i-a lipsit mereu sentimentul de „acasă“. Aşa că s-a întors în România şi a făcut minuni într-un sat vechi, uitat de Dumnezeu: la Richiş, judeţul Sibiu.

FOTO Păltiniş la 120 de ani. Povestea vechii staţiuni montane săseşti Hohe Rinne

În decorul splendid al Munţilor Cindrel, în 1894 o asociaţie săsească pune bazele renumitei staţiuni montane româneşti Păltiniş. La mai bine de un secol de atunci, zona a rămas un adevărat rai al iubitorilor de drumeţii montane şi al pasionaţilor sporturilor de iarnă.

FOTO Vacanţă în colibe ciobăneşti. Relaxare în cel mai autentic stil românesc

La patru kilometri de Tilişca, un sat din Mărginimea Sibiului, în inima muntelui, câţiva ciobani autentici aşteaptă turişti pentru o vacanţă în colibe vechi de mai bine de 100 de ani, cu mâncare tradiţională de la stână.

Galeş, satul unde roata morii se-nvârteşte de 130 de ani

Trăsăturile satului autentic din Mărginimea Sibiului sunt conservate aproape intacte în localitatea Galeş, aflată la circa 20 de kilometri de Sibiu. O moară de apă funcţionează aici de la 1884, iar obiceiuri unice în ţară se ţin într-o biserică veche de 300 de ani.