București a fost întâi numele unui sat din Vâlcea, care există și astăzi. Apoi Capitala l-a făcut al ei
0Cu mult înainte de a fi atestată documentar așezarea pe care astăzi o cunoaștem sub numele de București – Capitala României, denumirea sa apărea în vechile hrisoave în cu totul altă zonă a țării.
Vâlcea a rămas cel mai vechi județ al României atestat documentar, care și-a păstrat nu doar denumirea originară, ci și mare parte din teritoriul inițial. A mai existat un alt județ, mai vechi, doar că între timp, cu reorganizarea teritorială, a dispărut, iar teritoriul său a fost împărțit între mai multe județe. Este cazul lui Jaleș, primul județ atestat documentar (3 octombrie 1385), desființat după 1444, ale cărui așezări au fost înglobate mai apoi în componența județelor Gorj și Mehedinți.
„Cea mai importantă dată istorică a județului Vâlcea este cea de 8 ianuarie 1392, când pana marelui logofăt Filos (pe numele de monah, Filotei), un învățat și cunoscător al limbilor greacă și slavonă, înscria, pentru vecie, numele acestui străvechi ținut”, menționa prof. dr. Florin Epure, directorul executiv al Direcției Județene pentru Cultură Vâlcea, cu prilejul împlinirii a 631 de ani de existență a județului Vâlcea, referindu-se la hrisovul care poartă pecetea și semnătura domnitorului Mircea cel Bătrân.
Unde se întâlnește prima dată denumirea București
În județul Vâlcea se întâlnește pentru prima dată numele București, în cazul unui sat de pe Luncavăț, un afluent al Oltului, localitate atestată documentar încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân, odată cu certificarea primelor localități din această parte a țării, în secolul al XIV-lea.
„Printr-un document tot din 8 ianuarie 1392, printre alte sate dăruite Mănăstirii Cozia, se amintește și de satul București, astăzi întâlnit sub numele de Marcea, din comuna Ionești – Vâlcea”, menționează Valentin Smedescu, șef Serviciu Îndrumare Metodologică și Coordonare în cadrul Bibliotecii Județene „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea, fervent promotor al culturii și istoriei vâlcene.
Pe lângă satul din Vâlcea, istoricii au mai descoperit denumirea de București / Bucura în județul Mehedinți, lângă satul Balta de astăzi, dar și în zona orașului Alexandria. Acestea au dispărut între timp, iar singura așezare care a păstrat această nume, încă din Evul Mediu, a rămas actuala Capitală.
„În Marele Dicționar Geografic al României, o lucrare alcătuită și prelucrată după dicționarele parțiale pe județe, realizată de George Ioan Lahovari, C. I. Brătianu și Grigore Tocilescu, la 1899, se menționează numele București pentru mai multe așezări, nu doar pentru satul din Vâlcea. Apărea, spre exemplu, ca sat al comunei Sălăgeni, din județul Fălciu de pe malul Prutului; ca fost sat pe apa Vedei din județul Teleorman, potrivit unui hrisov din secolul al XVII-lea; ca veche denumire a unui cătun din comuna Vâlcele, județul Râmnicu Sărat; dar și ca fost sat în județul Ilfov, în secolul al XVI-lea, ori ca fost sat în județul Tecuciu, lângă Nicorești. Mai regăsim această denumire în cazul unui târgușor - București Mici - din comuna Buhuș, plaiul Bistrița, județul Neamțu - cum i se punea în trecut”, amintește și istoricul Florin Epure.
Documente care atestă denumirea așezării de pe Luncavăț
Denumirea satului vâlcean s-a păstrat multă vreme peste secole și a existat chiar în paralel cu cea a așezării de pe Dâmbovița.
„De atunci (din 1392 – n.red.) vom regăsi această denumire (în Vâlcea – n.red.) în toate actele confirmate de urmașii lui Mircea Voievod. Spre exemplu, tot la 8 ianuarie, dar în 1407, se pomenește în documente, de asemenea, despre satul de pe Luncavăț, București. La fel în documentele din: 19 iunie 1421, 12 decembrie 1424, 25 iunie 1436 - într-un act semnat de Alexandru Vodă. Vom regăsi denumirea și în 1443, 1451, 1475, 1478 și tot așa...”, mai amintește Valentin Smedescu menționând ca sursă a documentărilor lucrarea «Primele localități vâlcene atestate documentar» din «Priorități istorice vâlcene/ 610»/ Complexul de Spiritualitate Creștin-Ortodoxă „Sf. Nicolae”.
Bucureștii Vâlcii peste veacuri
La început, numele București se scria cu doi „ii”, așa cum este consemnat în hrisoave. Satul din Vâlcea îl vom regăsi menționat chiar și după aproximativ trei secole de la prima sa atestare documentare, pomenit în urma unor neînțelegeri pentru hotare, mediată de domnitorul Constantin Brâncoveanu.
„La 2 octombrie 1697, Brâncoveanu dă o poruncă legată de alegerea «moșiei București», pornită de la o gâlceavă în care una dintre părți era părintele egumen Grigore de la Mănăstirea Govora, pentru niște hotare ale mănăstirii: „București și Ionești ot jud. Vâlcea”. Egumenul Govorei se plângea că un anume Paisie îi încălca hotarul moșiei Ionești pe care-l avea „din veac” și intra cu hotarul în moșia București”, mai amintește aceeași sursă.
Chiar și în secolul următor, la finele anului 1749, ispravnicul de pe atunci al județului Vâlcea, Grigore vornicul, cerceta o „pricină de moșie” între Mănăstirea Titireciu - Mănăstirea Sfântul Ioan Gură de Aur – de astăzi, din Lunca - Ocnele Mari, construită înainte de anul 1597 când este amintită într-un hrisov din vremea voievodului Mihai Viteazul - și locuitorii din București, după cum se menționează și în lucrarea „Arhivele Olteniei”. Moșie căreia, câțiva ani mai târziu, în 1760, i se va schimba numele în Marcea, pentru a nu se mai face confuzie cu denumirea capitalei.
Harta cu atestarea documentară a localităților vâlcene
Un profesor de geografie și cartograf, Gabriel Dascălu, originar din Horezu - Vâlcea, doctorand la Facultatea de Geografie din cadrul Universității din București, a realizat o hartă cu atestarea documentară a localităților vâlcene, precum și o aplicație GIS „pentru o gestionare mai bună a informațiilor istorico-geografice privind județul Vâlcea”.
El este și inițiatorul unui „website cu tematică geografică și cartografică”, un proiect prin care oferă acces gratuit la hărți online (geografice, istoric-geografice, demografice, electorale, economice etc.) și nu numai.
De la Cetatea Dâmboviței la Cetatea București
Se mai cuvine să menționăm faptul că București (actuala capitală a țării) a fost atestat documentar în 1459, printr-un act emis de Vlad Țepeș, descoperit abia în jurul anului 1900. Circulă însă o teorie potrivit căreia ar fi fost întemeiat mai înainte de către domnitorul Mircea cel Bătrân (1386-1418), la sfârșitul secolului al XIV-lea.
Apare însă în primii ani sub denumirea de Cetatea Dâmboviței, pentru ca în 1465 să devină reședința domnească a lui Radu cel Frumos (fratele lui Vlad Țepeș). În 1659 îl regăsim drept capitală a Țării Românești sub domnia lui Gheorghe Ghica, iar în 1862 a Principatelor Unite. Și-a păstrat rolul pe mai departe și după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, cu o singură excepție, în anul 1917, înainte de ocuparea Bucureștiului de către trupele germane, Guvernul României s-a retras în Moldova, la Iași.
Județul cu cea mai mare speranță de viață
Tot ca o curiozitate s-ar mai cuveni să amintim că potrivit datelor statistice, Vâlcea este de asemenea județul cu cea mai mare speranță de viață din România. Oamenii de aici ajung să trăiască, în medie, aproximativ 80 de ani.
Și tot la acest capitol am menționa și faptul că în satul Bratia din Vale din comuna Galicea trăiește cel mai în vârstă veteran de război din țara noastră și chiar din Balcani, Ilie Ciocan, care a împlinit în acest an vârsta de 110 ani.
Iar binecunoscuta cântăreață de muzică populară Maria Dragomiroiu s-a născut în localitatea Marcea din Ionești - Vâlcea, fostul sat Bucureștii de pe Luncavăț.