Teama de atentate în ultimele zile ale comunismului din România: Pluguşorul pentru Ceauşescu, păzit cu lunetişti

În ultimii ani ai regimului comunist, măsurile de securitate şi pază pentru fostul dictator Nicolae Ceauşescu cunoşteau apogeul.

În anii ‘80, teama lui Nicolae Ceauşescu de a fi ţinta unor atentate căpătase cote de neimaginat, iar în ultimii ani ai regimului comunist, măsurile de securitate deveniseră draconice. 

„Ameninţările externe, cumulate cu o creştere extraordinară a nemulţumirilor populaţiei, manifestată inclusiv prin revolte de masă, precum cele din Valea Jiului (august 1977) sau Braşov (noiembrie 1987), au impus un nivel de alertă maximă în rândul structurilor însărcinate cu paza şi securitatea preşedintelui Ceauşescu“, arată Luminiţa Banu, în studiul „Direcţia a V-a Securitate şi Gardă: Pluguşorul sub… lunetă“, publicat în Caietele CNSAS (nr.2/2008).

În articolul citat, este exemplificat cazul organizării pluguşorului tradiţional din decembrie 1989 care urma să-i fie dedicat „conducătorului iubit”. Astfel, pe 4 decembrie se întocmise planul de măsuri, însă documentul reproducea, aproape integral, planul din anul precedent. 

„Potrivit acestuia, asigurarea <desfăşurării în condiţii ireproşabile> a <pluguşorului> necesita participarea de forţe provenind de la Direcţia a V-a a D.S.S.-ului, ofiţeri de securitate de la Inspectoratul Municipiului
 

Bucureşti, ofiţeri şi subofiţeri de la Miliţia Pază şi Ordine, un echipaj U.S.L.A., un echipaj antiterorism al Comandamentului Trupelor de Securitate, un echipaj de pompieri. Acţiunea era supravegheată şi de şase lunetişti“, mai arată Luminiţa Banu în articolul citat.

Iată şi câteva prevederi incluse în planul de măsuri pentru acţiunea Pluguşorul ’89: 

- întărirea dispozitivului de gardă, apărare şi intervenţie la sediul C.C. al P.C.R.; 

- instruirea unui dispozitiv premergător pe timpul executării lucrărilor de pavoazare şi instalare a mijloacelor tehnice de transmisie RTV şi sonorizare;

- executarea unui control riguros al documentelor de acces în sediile C.C. al P.C.R. şi C.C. al U.T.C. şi intensificarea controlului asupra obiectelor şi materialelor care se introduc în aceste obiective;

- descoperirea şi neutralizarea persoanelor bolnave mintal, precum şi a celor cu intenţii de penetrare a dispozitivului, concomitent cu luarea măsurilor de îndepărtare din preajma obiectivului

- interzicerea parcării sau staţionării autovehiculelor neautorizate în perimetrul sediului sau în imediata apropiere a acestuia;

- supravegherea executării controlului tehnic de securitate şi genistic în Piaţa Palatului R.S.R., spaţiile verzi şi împrejurimile sediului C.C. al P.C.R.

„Dacă pentru o manifestaţie la care era estimată participarea a cca. 5.000 de persoane erau mobilizate astfel de forţe, care a fost dispozitivul de securitate şi gardă din 22 decembrie? De ce acesta nu a ripostat în nici un fel? În cine au tras, ulterior, temuţii lunetişti, având în vedere că liderii „revoltei” au ieşit nevătămaţi din vâltoarea evenimentelor? Nu în ultimul rând, un astfel de document suscită inevitabile comparaţii cu terifiantele desfăşurări de forţe prilejuite în imediata contemporaneitate de diverse evenimente politice, deplasări sau vizite ale unei personalităţi politice sau ale alteia”, mai notează Luminiţa Banu în studiul publicat în 2008.