Tărâmul sălbatic de la izvoarele râului Strei. Locuri spectaculoase mai puțin știute de români VIDEO

Înainte de părăsi munții, râul Strei traversează un ținut sălbatic, presărat cu rămășițe ale unor așezări dacice și romane, și de cascade și peșteri spectaculoase.

Streiul se numără printre râurile legendare din România. În Antichitate râul care izvorăște din ținutul cetăților dacice purta numele Sargeția, iar în apele sale Decebal ar fi ascuns marile comori ale dacilor.

Relieful carstic al ținutului traversat de cursul superior al Streiului, înainte de a coborî din munți în țara Hațegului, a favorizat apariția unor locuri spectaculoase, numeroase cascade și peșteri care împodobesc munții printre care se strecoară apele sale.

Ținutul sălbatic de la izvoarele râului Strei

O cale ferată forestieră a funcționat până la începutul anilor ´70 pe valea Streiului, pornind din satul Baru spre izvoarele aflate în ținutul cetăților dacice din munții Șureanu, la capătul unui traseu de peste 20 de kilometri.

De la ieșirea din sat până la izvoarele de sub vârful Negru, Streiul poartă numele Petroș și a traversează un defileu sinuos, mărginit de versanți abrupți, acoperiți de păduri vaste. Pe culmi au rămas vestigii ale unor așezări dacice și romane și mai multe stâne. În vale, câteva case au fost ridicate în luminișurile tăiate de ape.

Drumul forestier înaintează pe malul stâng al Streiului, a cărui vale se îngustează treptat, pe măsură ce se apropie de izvoare. La 5 – 6 kilometri de sat, călătorii ajung în poian de sub Ticera Pinului.

„Aici se pot admira, pe dreapta văii, sub Vârful Ticera Pinului (1.057 m), impresionanţii pereţi de calcar însoţiţi de hornuri, turnuri, surplombe sau crestaţi de văi suspendate care oferă minunate trasee de alpinism cu diferite grade de dificultate”, informa geograful Nae Popescu, în ghidul turistic despre Munții Șureanu.

Cascadele Șipotului

După alți doi - trei kilometri, turiștii ajung în apropierea pârâului Șipot, cunoscut pentru cascadele și peșterile sale.

„Pârâul Şipot, îşi adună apele din trei izvoare carstice de tip resurgenţă. Oboseala urcuşului în lungul acestui pârâu este recompensată de tulburătoarea privelişte a unor cascade şi repezişuri cu frumoase concreţiuni de tuf calcaros, precum şi de cele trei resurgenţe situate la baza unui perete vertical înalt de peste 150 de metru. Două din izvoare apar din grote, iar unui dintr-un con de grohotiş calcaros (care cu siguranţă maschează intrarea într-o peşteră). Apa resurgenţelor aparţine, în cea mai mare parte, pâraielor din platoul de la Poiana, din valea Clenjii şi din Răchiţeaua, care au fost captate în subteran. Tot în peretele calcaros din această zonă se deschid şi cîteva peşteri ale căror admirabile formaţiuni stalagmitice s-au putut păstra tocmai pentru că sunt greu accesibile”, informa geograful Nae Popescu.

Călătorii care își continuă drumul spre izvoarele Streiului traversează mai multe lunci mici, folosite de localnici ca fânețe, din care se desprind poteci spre sălașele și stânele din munții Paltinu, Bulzu, Teiu Lung, Porumbeii.

Drumul forestier însoțește râul până aproape de izvoarele sale, unde apele se unesc cu cele ale pârârului Jigureasa.

Alte drumuri forestiere care se intersectează cu drumul de pa valea Streiului urcă spre platourile aflate la peste 1.000 de metri ale munților Șureanu, din care continuă trasele turistice spre Poiana Omului, Sarmizegetusa Regia, Fundătura Ponorului sau Peștera Cioclovina.

Streiul în Țara Hațegului

Streiul părăsește munții ieșind din localitatea Baru, apoi își lărgește albia, după ce primește ca afluenți mai multe râuri care curg din Retezat și Șureanu.

Până la Hațeg, traversează satele comunelor Baru, Pui și Sântamaria Orlea împânzite de vestigii antice și medievale și de castelele familiilor nobiliare din secolele XVIII-XIX. Din vecinătatea Haţegului, până la vărsarea în Mureş, râul Strei parcurge aproximativ 30 de kilometri, printr-un ţinut la fel bogat în vestigii istorice.

Din anii ´80, pe cursul inferior, Streiul a trecut prin transformări radicale.

Au fost înfiinţate trei hidrocentrale, la Subcetate, Plopi şi Bretea Română, din cele şapte plănuite în anii ´80, dar şi canale de fugă, exploatări de balastru şi alte amenajări hidrografice pentru fostul combinat de la Călan şi pentru prevenirea inundaţiilor.

Din zona oraşului Călan şi până la întâlnirea cu Mureşul, pe ultimii 15 kilometri ai traseului traversat de apele Streiului, înfăţişarea râului învolburat redevine sălbatică, rămânând puţin afectată de intervenţia omului. În unele zone, cursul apei a fost deviat de natură faţă de cel din secolele trecute.