Video Secretele castelului Pogany din Țara Hațegului. Fosta moșie a grofilor din secolul al XIX-lea, readusă la viață

Castelul Pogány din județul Hunedoara va fi redat circuitului turistic. Construit în urmă cu aproape două secole, edificiul a fost naționalizat de regimul comunist, care l-a folosit ca spital. După 1990, acesta a fost retrocedat moștenitorilor familiei Pogány.

Castelul Pogány din satul Păclișa (județul Hunedoara), o fostă moșie nobiliară din Țara Hațegului, va fi refăcut și destinat circuitului turistic.

„În prezent se fac doar lucrări de conservare și întreținere a curții. Așteptăm ca arhitecții să finalizeze PUZ-ul, aflat într-o fază avansată, iar apoi restul proiectului – care, din punct de vedere tehnic, este finalizat – trebuie să depășească etapa birocratică”, a precizat, pentru „Adevărul”, omul de afaceri Dan Felea, proprietarul imobilului.

Castelul din Țara Hațegului, readus la viață

În 2015, Castelul Pogány a fost scos la vânzare de o casă de licitații, după ce fusese retrocedat urmașilor familiei Pogány, de la care regimul comunist îl confiscase imediat după Al Doilea Război Mondial.

În primii ani ai comunismului, a funcționat ca preventoriu pentru copii, apoi a devenit sediul administrativ al spitalului local de neuropsihiatrie. După 1990, a fost retrocedat, iar urmașii familiei Pogány l-au pus în vânzare, împreună cu un teren de aproximativ 17 hectare. Fiind monument istoric, statul român avea drept de preemțiune la achiziția fostului domeniu nobiliar.

„Domeniul Pogány, format din castel și un parc dendrologic de 17 hectare, a fost oferit statului, în cadrul procedurii de preemțiune, pentru valoarea discountată față de evaluare, de 500.000 de euro. Începând cu momentul recepționării refuzului Ministerului Culturii de a exercita preemțiunea statului la cumpărarea monumentului istoric, Artmark Historical Estate poate legal proceda la punerea castelului Pogány în vânzare, prin licitație, concurs de oferte sau tranzacție privată”, informa atunci casa de licitații Artmark.

În timp ce Ministerul Culturii și Primăria comunei Totești au refuzat achiziția castelului, Consiliul Județean Hunedoara și-a manifestat interesul pentru acesta, însă nu l-a mai cumpărat. Autoritățile județene au investit, în schimb, în reabilitarea Castelului Nopcsa din Săcel, aflat în proprietatea instituției. Castelul Nopcsa, restaurat și transformat în muzeu, se află la circa șase kilometri de castelul din Păclișa. La câțiva kilometri se află alte două castele nobiliare din secolul al XIX-lea: Kendeffy, din Sântămaria-Orlea, și Nalați, din Hațeg. Ambele sunt degradate, primul fiind în conservare, iar cel din Hațeg în ruină.

Castelul luxos al prefectului Pogany

Castelul Pogány din Păclișa a fost construit la mijlocul secolului al XIX-lea, fiind unul dintre edificiile baroce din Transilvania aflate încă într-o bună stare de conservare. A aparținut familiei nobiliare Pogány, parte a elitei transilvănene din secolul al XIX-lea. Aici s-a născut și a copilărit Margit Pogány (1879–1964), iubita și muza sculptorului Constantin Brâncuși. La sfârșitul secolului al XIX-lea, castelul din Păclișa a fost reședința comitelui Károly Pogány (1844–1925), unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai aristocrației din Banat.

Károly Pogány de Clopotiva (localitate învecinată Păclișei) s-a născut la Aiud, fiind fiul prefectului comitatului Alba de Jos, cu același nume. A urmat studii de drept la Universitatea din Budapesta, iar în 1866 a devenit funcționar la Cancelaria Curții Imperiale din Transilvania. În 1872 a fost ales deputat de Abrud, iar din 1875 până în 1901 a fost parlamentar de Hunedoara. Ulterior, a fost numit prefect al comitatului Caraș-Severin de către împăratul Franz Joseph I.

Românii îl apreciau pentru că vorbea excelent limba română, nota presa vremii, iar istoricii îl menționează ca fiind unul dintre susținătorii construcției liniei ferate Lugoj–Ilia, inaugurată în 1898. De asemenea, s-a implicat în restaurarea Castelului Corvinilor, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în dezvoltarea Uzinelor de Fier din Hunedoara, înființate în 1884, și în realizarea căii ferate Hațeg–Caransebeș, inaugurată în 1909.

Pe moșia sa din Păclișa l-a primit, în 1896, pe prințul Franz Ferdinand, moștenitorul Imperiului Austro-Ungar, venit la vânătoare de capre negre în Munții Retezat. În primii ani ai secolului XX a locuit la Lugoj, iar în perioada în care a fost prefect al comitatului Caraș-Severin au fost construite centrala electrică din Lugoj, teatrul de pe malul Timișului, biserica reformată și mai multe uzine.

În aceeași perioadă au fost realizate și lucrările de amenajare pentru navigație pe Dunăre, la Porțile de Fier. S-a pensionat în 1906, iar ultimii ani ai vieții i-a petrecut la Aiud, unde s-a ocupat de agricultură.

Castelul Pogany, centru pentru copii

După Al Doilea Război Mondial, Castelul Pogány a fost confiscat de statul român, iar familia fostului comite a fost îndepărtată din Păclișa.

„În satul Păclișa, în castelul în care se lăfăia moșierul Pogány, a fost amenajat unul dintre cele mai moderne sanatorii pentru copii. Sute de copii ai oamenilor muncii, slăbiți și predispuși la îmbolnăvire, își oțelesc aici trupul, bucurându-se de o atentă îngrijire medicală și de o alimentație abundentă”, informa presa comunistă în 1951.

În anii ‘50, castelul și anexele sale au găzduit copiii minerilor din Valea Jiului, aduși în tabere școlare, a devenit apoi preventoriu, dar și cămin pentru copiii refugiați din Grecia afectată de războiul civil, dar și pentru orfani din Coreea de Nord. A primit numele „colonia Kim ir Sen”.

Din anii ’60, la Păclișa a fost înființat un spital de neuropsihiatrie pentru copii, iar conacul a devenit sediul administrativ al unității medicale, care a funcționat până în anii 2000.

La începutul anilor ‘90, trei centre pentru copii funcţionau în jurul Haţegului, în foste conace nobiliare. Castelul Nopcsa din Săcel şi anexele sale, naţionalizate şi transformate de regimul comunist în şcoală ajutătoare, găzduiau în 1990 peste 250 de copii neajutoraţi, aproape izolaţi de societate.

În Bretea Strei, peste 70 de copii proveniţi din familii destrămate erau crescuţi în Casa de preşcolari, un alt fost conac. La zece kilometri de Haţeg, fostul castel Pogany fusese transformat de autorităţile comuniste într-un centru pentru copii cu nevoi speciale, supraaglomerat în 1990, cu peste 400 de copii şi tineri, aduşi din mai multe zone ale ţării şi ţinuţi în condiţii precare. Centrele s-au desființat după 1990, iar din anii 2000, castelul a fost revendicat de urmaşii familiei Pogany.