Video Satul sărac care ascunde bulgări uriași de aur. Aici a fost găsită pepita de 53 de kilograme de aur VIDEO

0
Publicat:

Mai puțin de 100 de oameni locuiesc în satul Ruda Brad, din Hunedoara, numit în trecut și Musariu sau Ruda Musariu, locul unora dintre cele mai bogate zăcăminte de aur nativ din Europa.

Localnici din satul Ruda Brad. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Satul Ruda Brad din Hunedoara, aflat pe valea pârâului Musariu, la cinci kilometri de centrul municipiului Brad, a fost locuit de peste două secole de familii de mineri.

Minele de aur din zona Bradului (Munții Metaliferi) au fost închise în anii 2000, iar satul care în trecut avea circa 600 de locuitori, mulți veniți din zona Moldovei, s-a depopulat treptat.

„Numele vechi al localității era Musariu, după un orizont de mină, numit astfel. Minele de aur au fost exploatate aici din timpul Imperiului Austro-Ungar, iar localnicii au lucrat, în general, în minerit sau au avut locuri de muncă asociate activității miniere. În anii interbelici, Societatea minieră Mica din Brad a construit aici mai multe clădiri pentru familiile de mineri, un sediu al minei, o clădire folosită ca teatru și cămin, băi pentru mineri. Aici a fost și o închisoare, din care deținuții erau scoși la muncă, sub pază”, a povestit, pentru adevarul.ro, localnicul Mircea Pleșa.

Clădirile de epocă din satul Ruda Brad

Vechiul cinematograf din satul Ruda (Musariu) datează de peste un secol și se numără printre clădirile cu arhitectură deosebită din zona minieră. Aici funcționa în trecut și o bibliotecă, iar reprezentațiile artistice aveau loc frecvent.

Vechiul cinematograf din satul Ruda Brad. Foto Daniel Guță. ADEVĂRUL

„Biblioteca dispune de 76 numere, iar numărul cititorilor acestei biblioteci este de 45—50. Până la data de 6 Mai 1923, în fiecare sărbătoare şi duminică s-au ţinut şezători culturale în comuna Ruda Musariu, cu scopul de a combate beţia, superstiţiile, lenea şi toate moravurile rele, apoi combaterea diferitelor curente sociale (anarhia, bolşevismul etc.), reinfiltrarea simţului naţional, curăţirea limbii de cuvinte străine, precum şi a diferitelor obiceiuri introduse de duşmanii poporului român. S-a făcut, apoi, şi o propagandă aprigă pentru portul naţional”, informa revista Transilvania, în 1923.

În apropierea satului, o clădire mai veche decât fostul cinematograf atrage privirile călătorilor.

Zidită din piatră, dar ascunsă în prezent în pădure, vechea biserică de pe Valea Musariului (video) a fost ridicată în urmă cu peste un secol de Asociaţia Minieră Ruda 12 Apostoli.

Drumul localnicilor spre vechile mine de aur trecea pe la biserică, iar în vecinătatea ei se află fostele galerii miniere Zdrahonț și Ruda 12 Apostoli, exploatate din secolul al XIX-lea.

În aceeași zonă s-a păstrat și una dintre cele mai vechi galerii miniere din România: galeria Treptele Romane, înființată în secolul al doilea și refolosită și în secolul al XIX-lea ca intrare în adâncurile pământului, unde se aflau bogatele filoane de aur pur.

Galeria Treptele Romane (video) și-a primit numele de la faptul că la capătul celor aproape 200 de metri ai săi mai pot fi văzute scări dăltuite în piatră, specifice minelor din vremea romanilor. Din fundul ei, alte tuneluri miniere formau un labirint subteran uriaş şi neregulat, pe care oamenii l-au săpat în căutarea filoanelor de aur.

Foștii mineri regretă viața lângă minele de aur

În satul Ruda Brad din Hunedoara, multe dintre gospodării nu mai sunt locuite. Unele case au ajuns în pragul ruinării. Pentru unii localnici, minele de aur din Munții Metaliferi au reprezentat șansa la o nouă viață.

„Am venit aici din Moldova, din zona Vasluiului, la fel ca și alte familii stabilite aici în anii de comunism. Acolo terenurile au fost colectivizate și noi nu am rămas cu mai nimic, cu câțiva metri de pământ în jurul casei. Au venit unii după alții să muncim aici, în minele de aur, iar mulți nu au mai plecat, până în anii 2000, când minele și-au închis porțile, iar oamenii au luat ordonanțele și au rămas fără locuri de muncă. Lucram opt ore, apoi beam o bere, citeam un ziar și ne relaxam. Acum, din vechile mine nu a mai rămas aproape nimic”, spune Constantin Ochean, un fost miner.

În satul Ruda Brad din Hunedoara pădurile ascund ruine ale fostelor exploatări miniere, guri de mină blindate, construcții de beton, dar și numeroase guri de aerisire, periculoase pentru cei care nu cunosc zona, prin acestea din urmă, oamenii și animalele riscând să se prăbușească în gol, zeci de metri.

Gură de aerisire în pădure. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Unele case ies în evidență prin înfățișarea lor arhaică, altele prin modul în care au fost amenajate. Marcel Poenar, un artist pasionat de istorie, și-a împodobit curtea gospodăriei sale din Ruda Brad cu sculpturi care înfățișează daci și lupi.

Artistul din ținutul aurului și-a transformat grajdul în atelier de lucru, unde creează alte sculpturi inspirate din teme istorice.

„Acum mai am puțin de lucru la statuile care înfățișează un dac și un roman. Sunt aproape finalizate și vor fi amplasate pe deal, deasupra municipiului Brad”, spune profesorul de artă plastică.

marcel Poenar. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Gospodăria sa, „vegheată” de cei doi lupi dacici, a devenit în ultimii ani una dintre atracțiile celor care călătoresc pe „Drumul aurului” – un traseu turistic de circa zece kilometri care traversează orașul Brad și satele Musariu, Ruda, Barza și Crișcior, trecând prin ținutul fostelor mine de aur din Munții Metaliferi, unele (ca Treptele Romane), vechi de aproape două milenii.

Cât de bogată era mina Musariu

Câmpul minier Barza se întindea pe circa 80 de kilometri pătraţi în Munții Metaliferi, mărginiți de Valea Crișului Alb din Hunedoara. Zăcămintele sale au fost exploatate din Antichitate, iar primele mine moderne au fost deschise în secolul al XIX-lea.

În anii interbelici, mina de aur Musariu și minele învecinate făceau parte din concesiunile Societății miniere Mica, la acea vreme una dintre cele mai productive exploatări miniere din România.

„Pe un teren de 1.800 de hectare, în anul 1884 a început una dintre cele mai interesante explorări. Rând pe rând, minele din Valea Morii, Ruda și Barza țin evidența bogăției, în prezent toate sunt epuizate, dar Valea Morii promite noi regiuni bogate. Cea mai bogată mină în aur, cu numele de Musariu, și mina numită Brădișor, care se întinde între Baia și Musariu, este menită să le ia locul în câțiva ani. Mina Musariu, cu o suprafață de 16 kilometri are filoane de aur ori rețele de filoane, unde am găsit uneori piese mari de aur masiv, în greutate de câteva kilograme”, informa, în 1928, Societatea minieră Mica, devenită, după Primul Război Mondial, administratorul minelor de aur din zona Bradului.

Minereurile extrase din minele de la Musariu conțineau 6 - 7 grame de aur fin la tonă, din care se puteau extrage, prin amalgamare, 4,5 grame de aur pur la tonă, arăta societatea minieră Mica. Unele zăcăminte erau mult mai bogate.

„Din această mină s-au scos din anul 1909, 507.000 tone de minereu, din care s-au extras 8.887 de kilograme de aur fin, aceasta însemnând în medie 15,5 grame de aur pe tonă. Greutatea acestor filoane variază de la 3 grame la 10 grame, iar uneori la un kilogram de aur compact. Înălțimea lor variază între un centimetru la un metru, uneori cele mai subțiri sunt cele mai bogate în aur, iar lungimea lor variază de la 200 la 400 metri”, arăta societatea minieră Mica, în 1928.

Minele învecinate de la Ruda 12 Apostoli au produs și ele în perioada 1884 – 1928 circa 37,5 tone de aur, arăta societatea minieră.

După Al Doilea Război Mondial, autoritățile comuniste au extins lucrările în câmpul minier Barza, care cuprindea toate minele de aur din zonă.

În anii ´50, când exploatarea zăcămintelor aurifere a înregistrat cea mai mare intensitate, sub presiunea regimului comunist controlat de sovietici (metalul prețios ajungea în URSS, potrivit unor istorici), minele din împrejurimile Bradului dădeau peste 2,5 tone de aur pe an. Galeriile lor subterane se întindeau pe o lungime totală de peste 500 de kilometri, iar circa 5.000 de oameni intrau zilnic prin cele 11 „porți” ale minelor de aur, în adâncurile pământului.

Bulgărele uriaș de aur

La Musariu, „perla” câmpului aurifer Barza, filoanele de aur se întindeau pe distanțe de sute de metri, iar la intersecția lor muncitorii au descoperit adesea bulgări uriași de aur nativ (liber). „Miezul” muntelui era atât de bogat în aur, încât unele pepite descoperite aici atingeau forme și dimensiuni uimitoare.

„Aici, la 6 decembrie 1947, s-a găsit o pepită de 53 de kilograme de aur masiv, într-o lentilă de minereu de o bogăţie excepţională. După cum relatează cei care au avut ocazia să lucreze la extragerea aurului din asemenea puncte de concentrare, spectacolul oferit de natură era fantastic. Pare de necrezut că este posibilă prezenţa atâtor forme, în care imaginaţia găseşte asemănări izbitoare de flori, plante, insecte, animale sau obiecte create de mâna omului”, arăta geologul Grigorie Verdeş, coordonator al volumului „Extaz şi agonie în mineritul zărăndean” (2015).

Minele întreprinderii Barza au fost închise până la mijlocul anilor 2000, iar odată cu ele au dispărut locurile de muncă pentru peste 6.000 de oameni din zona Bradului.

Autoritățile explicau atunci că mineritul se afla în regres de mai mulţi ani, mai multe dintre zăcăminte erau epuizate, iar costurile producţiei şi funcţionării minelor în raport cu cererea pieţei erau considerate prea mari de statul român, pentru a mai putea fi rentabilizate.

Minele de aur din perimetrul Barza au produs în secolul al XX-lea peste 200 de tone de aur, pe lângă cantitățile mari de argint, cupru și alte metale valoroase.