Marile zăcăminte de guano au adus faima unui sat din România. Ce soartă a avut locul din munții Șureanu

Satul Cioclovina din munții Șureanu a devenit faimos datorită uriașelor zăcăminte de guano, descoperite în peșterile sale. După închiderea exploatărilor, a intrat în declin.

Cioclovina, un sat izolat pe crestele din Munții Șureanu, a devenit cunoscut la începutul secolului trecut, odată cu descoperirea unui uriaș zăcământ de guano-fosfat în peșterile din împrejurimile sale.

„Bogăţii mari în Ardeal. În judeţul Hunedoara, aproape de staţia de cale ferată de la Pui, e comuna Cioclovina. La marginea ei se află o peşteră al cărui fund până acum n-a fost atins. Aici sunt cantităţi mari de guano – un fel de gunoi produs de lilieci, care se adăpostesc în astfel de locuri tainice. Se spune că aceste zăcăminte mari de gunoi au fost descoperite încă de trupele germane pe vremea războiului, dar nu au avut timp să le scoată şi să le folosească”, informa ziarul „Unirea Poporului”, apărut la Blaj, în anul 1926.

Minele de guano de la Cioclovina

În urmă cu un secol, Cioclovina ocupa unul dintre primele locuri în lume în ce priveşte rezervele de guano-fosfaţi. Din galeriile peșterilor create de izvoarele Ponoriciului în peretele de stâncă, localnicii scoteau „bălegarul“ de lilieci amestecat cu sedimente şi rămăşiţe ale nenumăraţilor urşi de peşteră, pentru a-l folosi ca îngrăşământ în agricultură.

Tonele de guano erau încărcate în vagoneţii de pe o cale ferată industrială ce ocolea muntele şi erau cărate apoi cu funicularele peste dealuri, până în apropiere de gara Pui. Aici, bălegarul era urcat în vagoane și transportat la cele câteva fabrici unde era măcinat.

În primele decenii ale secolului XX, peste 30.000 de metri cubi de gunano - fosfat au fost extraşi din galeriile peşterilor din Munţii Şureanu. Exploatarea de la Cioclovina a funcţionat în mai multe perioade, până la sfârşitul anilor ´80, când a fost oprită, iar accesul în galeriile din munte a fost blocat.

Satul Cioclovina s-a dezvoltat odată cu exploatarea de guano din peșterile sale, iar în trecut unii dintre localnici munceau în mina din munți. Alții se ocupau cu creșterea animalelor, iar pășunile erau ocupate de turme de oi și de cirezi de vite.

Satul s-a depopulat

În ultimele decenii, așezarea s-a depopulat, ajungând în prezent să mai numere 4 – 5 familii. O tabără de cercetași înființată în locul uneia dintre gospodăriile arhaice ale Cioclovinei, animă uneori cătunul de munte. Drumul greu accesibil ce urcă din Boșorod spre Cioclovina și izolarea satului i-au descurajat pe localnicii plecați din Cioclovina să se mai întoarcă aici, pentru a locui permanent.

„Aici a fost o școală, dar s-a închis în urmă cu mai mulți ani, iar copii din sat au fost trimiși la Boșorod, pentru a învăța. Acolo este un internat unde unii dintre ei rămâneau. Multe familii au cumpărat locuințe în Călan. Altele, în special de tineri, au plecat să muncească în Occident. Au rupt astfel legăturile cu satul natal”, spune Laurian Gherman, coordonatorul centrului de cercetași de la Cioclovina.

Satul înconjurat de frumuseți

Împrejurimile așezării sunt ofertante pentru turiști. De aici, potecile duc spre Peștera Cioclovina – una dintre cele mai spectaculoase din România, spre cetățile dacice Piatra Roșie, Costești, Sarmizegetusa Regia și Blidaru, spre Poiana Omului – un loc de întâlnire al păstorilor, despre care se spune că aici și-ar fi găsit sfârșitul regele Decebal, spre troianul Ponorici – un zid dacic de aproape doi kilometri și la Fundătura Ponorului – unul dintre cele mai atractive locuri din Munții Șureanu.

Satul nu a rămas însă pustiu, în ciuda greutăților pe care le întâmpină puținii săi localnici.

Zona este căutată de turiști, iar în ultimii ani mai multe case vechi au fost cumpărate, spune Laurian Gherman.

Cicolovina se află în Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina, o arie protejată din Munţii Şureanu care cuprinde şase dintre cele mai spectaculoase rezervaţii naturale din judeţul Hunedoara: Complexul carstic Ponorici-Cioclovina, Peştera Tecuri, Peştera Şura Mare, Cheile Crivadiei, Locul fosilifer Ohaba-Ponor şi Peştera Bolii. Aici se află şi cetățile dacice Sarmizegetusa Regia, Costeşti, Blidaru, Luncani-Piatra Roşie şi aşezările etnografice arhaice din Platforma Luncanilor.

Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina se întinde pe o suprafaţă de peste 38.000 de hectare, pe teritoriul administrativ al comunelor Pui, Orăştioara de Sus şi Boşorod, iar cele câteva sate de pe raza lui sunt risipite pe munte, ori înşirate pe văile unor pârâuri.

Toate aşezările sunt înconjurate de pădurea care ocupă peste 70% din suprafaţa rezervaţiei. Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina a fost înfiinţat în 1979, iar din anul 2000 a fost declarat arie protejată de interes naţional. Turiştii pot ajunge pe traseele parcului din localităţile Costeşti, Măgureni, Boşorod, Pui, Ponor, Baru, Crivadia şi de pe văile Streiului şi Băniţei.