Speciile care rezistă la secetă și îngheț mai bine decât caișii și piersicii. „Putem transforma aceste soluri sărace în paradis agricol”

Vom mânca mai puține caise, cireșe, vișine, piersici sau nectarine din producție autohtonă în acest an, gerul din februarie și zăpada din aprilie punând serios în pericol producția. Cercetătorii au în schimb vești bune despre speciile noi aclimatizate în solurile nisipoase din „Sahara Olteniei”.

Soiurile timpurii de cais, piersic, nectarin, cireș sau vișin trec prin grele încercări de ani buni, de când ne confruntăm cu toamne târzii și ierni blânde, dar și episoade neașteptate de ger venite după ce pomii au pornit în vegetație.

La Stațiunea de Cercetare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni, în „Sahara Olteniei”, au trecut în schimb bine și foarte bine, atât peste nopțile geroase din februarie, cât și peste această ultimă (speră agricultorii) răbufnire a iernii din aprilie, speciile pe care cercetătorii le studiază de peste 10 ani.

„Cuvântul cheie pentru culturile noastre este timpurietatea. De aceea în zonă și tehnologiile noastre sunt cele care sporesc timpurietatea și fermierii merg pe această măsură de sporire a timpurietății”, a explicat directorul Stațiunii de Cercetări Dăbuleni, Aurelia Diaconu, pentru „Adevărul”. Strategia a fost eficientă până când au apărut „accidentele climatice”, respectiv episoade de nopți consecutive cu temperaturi negative în februarie, și chiar și în martie și aprilie, asta după vreme de primăvară în plină iarnă. Iernile blânde nu mai ajută pomii la călire, aceștia pornesc devreme în vegetație, iar gerul îi surprinde înfloriți, cu efecte dezastruoase pentru producție. Așa s-a decis testarea unor specii noi.

Din Sahara Olteniei, paradis pomicol

„Anul trecut am avut o lună februarie foarte călduroasă, exagerat de călduroasă, și prin media s-a vehiculat că a fost cea mai călduroasă din ultimii 50-60 de ani, (...) a fost cu 1,7 grade sub media multianuală. Asta a pus la încercare speciile pomicole. Noi ne-am regândit, după episoadele acelea 2012-2015, strategia pomiculturii pe solurile nisipoase, am avut o dezbatere în cadrul ASAS (Academia de Științe Agricole) București, cu mai mulți specialiști din domeniu, și am stabilit să încercăm și alte specii. Alte specii care să aibă capacitatea de a rezista și la temperaturile ridicate din timpul verii și la temperaturile negative din timpul iernii”, a continuat dr. ing. Aurelia Diaconu. Așa se face că de la speciile timpurii care au erau noutate în anii ’70 (piersic, nectarin, piersici plate), s-a ajuns la kiwi, kaki, curmal chinezesc, banana nordului, goji, rodiu, fistic.

„Banana nordului nu este o banană obișnuită, este ca un mango, un gust extraordinar, e un pic perisabilă, o avem în studiu și pe ea alături de celelalte. Avem goji, zmeură, coacăz, mur, măslin, migdal, aronia și multe alți arbuști. Sunt puse în competiție și unele reacționează foarte bine, altele bine, unele mai puțin bine. Și încercăm, iar după 5 ani de experimentări avem și aici specii care se detașează, precum ziziphus jujuba - sau curmalul. Curmalul dobrogean, varianta noastră, sau curmalul chinezesc. Este specia care rezistă foarte bine și la temperaturile de 38-40 de grade, stomatele produc, deci are loc fotosinteza la aceste temperaturi, ceea ce nu e puțin lucru. Și rezistă și la temperaturile negative care au fost până acum, pentru că are capacitatea de a porni în vegetație la început de lună mai, când au trecut toate pericolele. Și cum pornește în vegetație, și înflorește. Și leagă și iarăși înflorește, e o specie deosebit de promițătoare și care valorifică foarte bine aceste soluri care pentru unii sunt sărace, deșertice. Noi zicem că le putem transforma în paradis agricol, dacă cultivăm ce trebuie și dacă aplicăm tehnologiile specifice”, spune șefa Stațiunii Dăbuleni.

Alți arbuști promițători sunt kaki și fisticul.

Pe lângă secția pomicolă, stațiunea de la Dăbuleni a devenit cunoscută și pentru speciile legumicole nou-cultivate în zonă, precum cartoful dulce, bamele și multe altele, nemaivorbind de vestitul pepene de Dăbuleni, recunoscut pentru dulceața sa.

Și plantele medicinale și-au câștigat aici locul și au dovedit că pot da valoare solului nisipos. La cais, piersic și migdal pierderile pot depăși, în schimb, chiar 70%.

„Migdalul l-am pus odată cu celelalte, l-am mai avut în studiu. Și soiurile timpurii pe care le recomandam în trecut au fost afectate în proporție de 70%. Acum, și soiul este foarte important în cadrul speciei, determină cum rezistă și la temperatură ridicată și la temperatură scăzută. Cele tardive să sperăm că scapă de incidența aceasta. Sunt în derulare procesele meteorologice și probabil că vor urma două-trei zile, după zăpadă vin două-trei zile de îngheț, de obicei”, a adăugat Diaconu.

La kiwi sunt pierderi la vârfurile de creștere, în schimb curmalul, care n-a pornit în vegetație, n-a avut de suferit. „El a intrat în repaus și stă bine-mersi, până când vin căldurile”, a adăugat Diaconu.

Vestea că anumite specii pe care nu demult le consideram exotice au fost aclimatizate în solurile nisipoase din Oltenia s-a răspândit în toată țara, iar solicitări vin acum de peste tot din țară. Reprezentanții Stațiunii Dăbuleni dezvoltă în prezent un proiect în colaborare cu Universitatea Babeș-Bolyai și Universitatea de Științe și Medicină Veterinară din Cluj Napoca, încercând cartofii dulci, arahidele și fasolița și în alte zone ale țării.

„Ele sunt pentru zona călduroasă de aici, dar pentru că și în alte zone tendința este de creștere a temperaturilor, noi ne propunem să analizăm clima și solul și să facem niște modele matematice de pretabilitate. Avem niște puncte unde vom cultiva, așa încât să vedem. Nu înseamnă că ele nu se pot cultiva, dar e problema potențialului de producție, sau mai bine zis, zonarea culturilor. (...) Să știți că noi am livrat semințe în toată țara. Avem un sistem de curierat, ne fac comenzi pe e-mail și noi le onorăm prin curier și ajung cu tehnologia aferentă în colet. Oriunde încearcă fermierii, trebuie mai întâi ca rezultatele noastre să pătrundă în mai multe zone din țară, să încerce fiecare în grădină, în grădina proprie, să le guste, să guste și vecinii și rudele și atunci așa se propagă noutatea. A mers cartoful dulce, îl găsim oriunde, îl găsim chiar și în piață la Dăbuleni, pe tarabe”, a adăugat Diaconu.

Cartoful dulce a trecut de mai multă vreme granița Doljului. „Oamenii au început să-și cultive pentru consumul propriu și au început și în ferme să-și cultive colo-colo. Găsim, de exemplu, și în județul Călărași cartof dulce la fermier, chiar în sistem bio, și în Mehedinți, și în alte zone. (...) Terenul să fie mai ușor, să fie pe un teren însorit, să nu fie undeva la umbră. Depinde acum de condiții, iar noi ținem legătura cu cei care doresc să cultive”, a mai spus Diaconu.

Fasolița care a bătut fasolea și năutul

O altă specie care s-a dovedit că face față verilor din ce în ce mai aride este fasolița. Aceasta este nu doar sursă importantă de proteine, ci vrejii se încorporează în sol și ajută la îmbunătățirea calității acestuia, prin creșterea carbonului organic.

„Dacă anul trecut, din cauza arșiței foarte mari, de sub minus 15% umiditate relativă, fasolea, năutul, n-au legat, efectiv, cu toată irigarea, fasolița a produs în astfel de condiții.  (...) Este o specie care e recomandată pentru a intra în asolamente, pentru a asigura necesarul de materie organică, se folosește și în hrana oamenilor și în diferite rețete furajere, în loc de soia care fără apă nu crește în condițiile noastre. Fără multă apă, pentru că și fasolița are nevoie de apă, dar este rezistentă, rezistă la secetă”, a mai explicat ing. Aurelia Diaconu.

Solurile din sudul Olteniei pot fi o resursă importantă a agriculturii românești, a horticulturii mai degrabă, a mai precizat ing. Aurelia Diaconu, pentru că dacă aici se obțin, iar asta în condiții de irigare (iar irigarea este o problemă), maximum 3 tone de grâu/ha, în cazul cartofului dulce producția este de 30 tone, la curmale și topinambur se obțin 10 tone/ha, arahidele dau o producție de 3 tone/ha, iar fasolița – 2,5 tone/ha, adică un preț mult mai bun decât prețul grâului.