Topinamburul, mai rezistent la caniculă și secetă decât grâul sau porumbul VIDEO
0Încălzirea globală îi determină pe cercetătorii români să caute soiuri de plante cât mai rezistente la căldură și secetă. Culturile clasice sunt din ce în ce mai sensibile și au mult de suferit din cauza capriciilor vremii și mai ales a lipsei apei din sol.
De exemplu, topinamburul (sau napul porcesc, după denumirea populară) ar putea supraviețui fără probleme pe suprafețele care suferă acum pierderi mari la grâu sau porumb.
Schimbările climatice care se manifestă pregnant și în România dau peste cap plantele. Specialiștii spun că seceta persistentă de mai mulți ani în zona de șes a țării este cel mai grav simptom al încălzirii globale. Uscăciunea și arșița fac prăpăd pe câmp, grâul, porumbul și floarea soarelui fiind cele mai vulnerabile culturi.
Intensificarea dezechilibrelor ecologice care împinge clima din țara noastră spre extreme din ce în ce mai potrivnice soiurilor clasice îi determină pe cercetătorii români să caute, în vederea ameliorării și aclimatizării, plante cât mai rezistente la stresul termic, la dăunători și soluri uscate, așa cum ar putea arăta profilul pedo-climatic al teritoriului.
Astfel au ajuns cercetătorii Băncii de Resurse Genetice Vegetale din Buzău să redescopere calitățile unei plante care se cultivă în această zonă de sute de ani, dar ale cărei proprietăţi au fost ignorate de-a lungul timpului. Este vorba despre topinambur, o legumă care seamănă cu un cartof, are gust de gulie, virtuţi de medicament, productivitate mare şi rezistenţă la capriciile vremii.
„Acestei plante, topinamburul, eu i-am spus planta viitorului, pentru că răspunde foarte bine la schimbările climatice. Rezistă foarte bine de la minus 60 grade Celsius, la plus 60 grade Celsius”, declară cercetătorul Costel Vânătoru.
Planta cunoscută şi ca „morcovul pământului“, „cartoful ciorii“ sau „nap porcesc“, arată precum floarea soarelui, cu care este rudă apropiată. Tuberculii de topinambur conţin o cantitate de până la 20% substanţă uscată, în care se găseşte din belşug un polimer al fructozei, numit inulină. Tulpina şi frunzele au în compoziţie triptofan, leucină şi beta-caroten.
„Tuberculii sunt comestibili și folosiți în diverse preparate culinare, mergând până la făina de topinambur, sucul de topinambur ori chipsuri de topinambur. Pe urmă, vorbim de o plantă folosită în hrana animalelor. De asemenea, vorbim de o plantă medicinală, apreciată pentru beneficiile medicinale, în special pentru conținutul ridicat de inulină, care ajută bolnavii de diabet”, susține Costel Vânătoru.
Inulina din tuberculii de topinambur are procentul cel mai mic de glucoză şi zaharoză, comparativ cu cea obţinută din alte plante. Producţia de topinambur este mare; pornește de la 35 de tone şi ajunge la 120 de tone la hectar, conform horticultorilor Băncii de Resurse Genetice Vegetale Buzău.
Se folosesc şi părţile aeriene ale plantei, tulpinele mai bogate în proteine decât porumbul fiind recomandate ca furaje, sau folosite la peleţi pentru foc, după ce ajung la maturitate. Florile sunt și ele utilizate în industria cosmetică.
Se încarcă comentariile...
