Scrisoare către cei neimunizaţi: „Soţul meu nevaccinat a murit. Am crezut că suntem tineri şi sănătoşi. Inima lui, care m-a iubit peste 10 ani, a cedat ultima“
0Soţia unui tânăr din SUA, care a murit după ce s-a infectat cu tulpina Delta, a scris o răvăşitoare scrisoare de rămas bun.
Răzvan Cherecheş, specialist în politici de sănătate publică, a dat publicităţii o scrisoare a unei tinere care şi-a pierdut soţul tânăr şi sănătos după ce s-a infectat cu noua tulpină Delta.
„Scrisoare către cei nevaccinaţi,
După 23 de zile în spital şi 22 de zile în comă pe ventilator, soţul meu nevaccinat a murit de COVID-19.
Am crezut că suntem invincibili!
Am crezut că suntem tineri şi sănătoşi şi că, în cazul în care ne infectăm, vom fi bolnavi o scurtă vreme şi apoi ne vom continua viaţa
Am aşteptat şi am aşteptat ...
Am trecut prin 2020 fiind precauţi - nu am fost mereu perfecţi dar am reuşit să rămânem negativi tot anul, nu am fost expuşi niciodată la o persoană infectată.
Am crezut în sistemul nostru imunitar şi am ignorat cu încăpăţânare avertismentele (nimeni nu are dreptul să ne spună ce să facem cu corpul nostru).
"Vom face vaccinul atunci când va fi obligatoriu" / "dacă nu am luat virusul până acum, nu îl vom lua niciodată" / "au fost doar 11 cazuri noi în judeţul nostru" / "se pare că lucrurile revin la normal" / "poate ne vom vaccina în curând, dar se pare că nu va mai fi nevoie".
Din 4 iulie am fost la spital în fiecare zi: în faţa ochilor mei, soţul meu tânăr, sănătos, puternic, înalt, curajos şi inteligent a fost distrus de COVID-19 - i-a copleşit plămânii, i-a distrus rinichii şi i-a cauzat cheaguri de sânge care au dus la multiple accidente vasculare cerebrale.
Inima i-a cedat ultima - inima lui, care m-a iubit peste 10 ani.
Am văzut cum Dragostea mea s-a luptat cu virusul care i-a distrus corpul.
Nu am putut să fac nimic - am stat doar acolo în timp ce doctorii foloseau expresii ca "insuficienţa a multiple organe", "probabil o calitate slabă a vieţii de acum înainte", "dacă va supravieţui, vindecarea va dura săptămâni, sau chiar luni".
Am fost pregătită pentru luni de zile în care să văd Dragostea mea la pat, cu leziuni pe spate din cauza statului în pat, cu tuburi care să îl ajute să respire, cu perfuzii care să îi dea medicamentele şi să îl hrănească, luni de zile în care să aud medicii şi asistentele spunând lucruri groaznice despre sănătatea lui, luni de zile în care inima mea să fie sfâşiată în fiecare zi.
"Se va întoarce Dragostea mea la mine? cine va fi bărbatul care se va întoarce la mine?".
Mă învârt prin casa noastră, brusc complet singură - peste tot în jur sunt mărturiile călătoriilor noastre, a aprecierii noastre pentru artă, aventură, viaţă.
Este incredibil cum am putut trece parcă într-o secundă de la noi doi înotând cu rechinii la el în stare critică pe patul de spital.
De fiecare dată când îmi închid ochii îl văd pe el în comă pe patul de spital, cu maşini în jur care îl ţin în viaţă.
Nu este niciun mod prin care te poţi pregăti pentru această realitate groaznică, nu este niciun mod prin care să înţelegi durerea vieţii noastre şi a pierderii mele.
Dar este o cale să o previi, şi este o cale prin care poţi să îi salvezi pe alţii de durere.
Nu te relaxt legat de vaccin şi vaccinează-te! îţi înţeleg fricile, şi eu le-am avut, dar acum trăiesc cel mai mare coşmar al vieţii mele.
Şi dacă asta nu te convinge, trebuie să ştii că unul dintre ultimele lucruri pe care le-a spus soţul meu înainte să intre în comă a fost că regretă că nu s-a vaccinat.
Salvează o viaţă, salvează un soţ, salvează un fiu, salvează un prieten!“