Oraşele subterane ale Cappadociei. Cum trăiau zeci de mii de oameni sub pământ
0Unul dintre punctele de atracţie turistică din Turcia este zona Cappadociei, cu oraşele subterane săpate în stâncă, unice în lume.
Zona Cappadociei cuprindea părţi din actualele provincii Kayseri, Kırşehir, Aksaray, Niğde şi Nevşehir. Cele mai importante oraşe din această regiune sunt Kayseri, Avanos, Aksaray, Nevşehir şi Ürgüp. Muntele Argaeus, al cărui vârf, Ercizes Dagi, atinge o înălţime de 3.916 metri, domină întreg ţinutul.
Cappadocia a devenit un punct de atracţie turistic datorită oraşelor subterane. Unele dintre ele sunt deschise vizitatorilor: Özkonak, Kaymaklı, care se întinde pe 8 etaje, primul dintre ele datând din perioada hittita, Derinkuyu, Mazi, sau Mataza.
„Tradiţia executării cavernelor pentru locuit a apărut în Cappadocia în mileniile I-II î.Hr. şi a fost păstrată de băştinaşi până în prezent”, se arată în Enciclopedia Minunilor Lumii.
Zona muntoasă s-ar fi format, spun cercetătorii, datorită erupţiilor vulcanice produse cu mii de ani în urmă. Ele au lăsat în urmă cenuşă, noroi şi lavă, iar vântul puternic a erodat stratul superior al solului, iar roca rezistentă a ieşit la suprafaţă. Aşa s-a creat peisajul unic al Cappadociei: o vastă zonă plină de stâlpi şi turnuri din piatră de diferite culori care pot ajunge chiar şi la o înălţime de 50 de metri.
Chiar dacă peisajul pare neprietenos, aici s-au organizat mici sate turceşti, oamenii folosind scările pentru a putea ajunge la încăperile săpate în stâncă. Oraşele subterane au fost construite ca zone de refugiu a locuitorilor din calea invadatorilor, fiind uşor de apărat, în caz de pericol intrările erau astupate cu pietre masive.
„Se estimează că există peste 36 de oraşe de acest fel, cele mai importante fiind situate la Kaymakli şi la Derinkuyu. Aceste oraşe sunt mici labirinturi: o reţea de tunele şi cămăruţe. Din cauza inaccesibilităţii, regiunea respectivă a devenit un loc de refugiu pentru un număr mare de emigranţi politici în perioada iconoclasmului”, se mai arată în sursa menţionată.
Derinkuyu avea în trecut până la 20.000 de rezidenţi, care locuiau sub pământ, într-un oraş subteran cu 11 niveluri şi cu 600 de intrări, ajungând la o adâncime de 85 de metri. Acel oraş străvechi avea camere de dormit, grajduri, bucătării, guri de ventilaţie, morminte, camere comune şi săli de baie. Deschis pentru public în 1965, doar 10% din oraşul subteran este accesibil vizitatorilor. Specifice locului sunt biserica în formă de cruce, situată între nivelul 3 şi 4, şi tavanul arcuit.
Descoperirea oraşelor subterane s-a realizat de către un preot francez, părintele Jerphanion, în secolul XIX. Acesta a găsit din întâmplare o deschizătură, coborând a dat de un oraş subteran etajat, cu sistem de ventilaţie, fântâni, depozite pentru păstrarea cerealelor, încăperi pentru animalele domestice, biserici. Populaţia acestor oraşe ieşea la suprafaţă doar pentru a cultiva pământul, în rest, viaţa lor se desfăşura în subteran.
În oraşele subterane ale Cappadociei s-au descoperit numeroase fresce reprezentând scene biblice. „Se estimează că în Cappadocia există peste 3.000 de biserici săpate în piatră, bisericile mai cunoscute fiind cele de la Goreme, Zelve şi Ihlara”, se mai arată în Enciclopedia Minunilor Lumii.
Pe aceeaşi temă: