Lipsa serviciilor de spionaj în vreme de război: „Se strigau în gura mare informaţii despre armată, iar spionii nu aveau decât să adune aceste date“
0În timpul Primului Război Mondial, au fost de remarcat patriotismul şi jertfa soldaţilor, însă faptele eroice nu erau suficiente în absenţa atuurilor pe frontul secret.
Pentru susţinerea operaţiunilor şi pregătirea armatei, Parlamentul României a alocat înainte de război 270 de milioane de lei, sumă insuficientă în raport cu evoluţia şi rapiditatea evenimentelor ulterioare, scrie Alexandru Iordache în Revista Intelligence a Serviciului Român de Informaţii.
Un alt element care a viciat buna desfăşurare a operaţiunilor militare, mai ales pe frontul secret, l-a constituit neglijenţa în protejarea secretelor. „Militarii vorbeau fără reţineri, de multe ori în public, despre aspecte care trebuiau să rămână confidenţiale. Serviciile de spionaj străine au profitat şi de disponibilitatea de a furniza informaţii în schimbul banilor“, scrie autorul. Această realitate pare să fie susţinută de istoricul Nicolae Iorga, care, în articolul „Cum ne luptăm cu spionii“, din 14 iunie 1915, arăta că serviciile de spionaj străine au mizat pe predispoziţia generală către mită, întrucât „Nu suntem o ţară unde se poate jena cineva“.
Conform mărturiilor unui fost agent inamic austro-ungar, capturat abia în anul 1920, el a putut să circule prin ţară şi să culeagă informaţii, fără a deţine documente de călătorie. România reprezenta un mediu propice culegerii de informaţii în condiţiile în care „Se strigau în gura mare, peste tot locul informaţii asupra armatei, armamentului, dotării şi spionii care mişunau peste tot nu aveau nevoie să facă altceva decât să adune aceste informaţii, să le coordoneze şi apoi să constate cu stupefacţie că toate acestea sunt absolut exacte şi complete“.
Astfel, el a putut să-şi formeze o adevărată reţea de surse secrete umane, un aşa-zis „cerc de încredere“ format din oameni de afaceri şi politicieni care îi transmiteau informaţii de valoare pentru securitatea ţării.
Mihail Moruzov îl informa pe ministrul Apărării Naţionale că, până în 1913, armata nu a dispus de un serviciu de informaţii propriu-zis.
Mihail Moruzov, creatorul şi directorul Serviciului Secret de Informaţii al Armatei Române, a avut prima sa legătură cu activitatea de spionaj când era foarte tânăr, la 22 de ani. Aflându-se în biserica bulgărească din Tulcea, a observat o mişcare suspectă. În duminica următoare, după ce s-a sfârşit slujba, s-a furişat în altar fără ca nimeni să-l observe. Şi a stat la pândă.
La miezul nopţii, în biserică a apărut preotul, apoi şi alţi bărbaţi. Din ascunzătoarea sa, el a aflat despre planul prin care populaţia bulgară urma să fie atrasă în acţiuni potrivnice statului român.
Cu acest secret, Moruzov, un simplu cetăţean la vremea aceea, în 1909, a plecat a doua zi din biserică, apoi s-a dus la Poliţie să spună ce a descoperit. Aşa se face că a devenit un informator voluntar al Direcţiei Generale a Poliţiei de Siguranţă, serviciu înfiinţat în 1908. Ulterior, s-a angajat aici ca „diurnist“.
În 1916, a apărut Serviciul de Siguranţă al Deltei, condus de un tulcean. Necesitatea organizării lui venea de la faptul că Delta Dunării era graniţa dintre cele două fronturi ale Primului Război Mondial: al Antantei (n.r. – bloc politico-militar format din Franţa, Imperiul Britanic şi Imperiul Rus) şi al Triplei Alianţe (n.r. – încheiată între Germania, Austro-Ungaria şi Italia). „Era un loc foarte bun unde Germania putea să-şi plaseze agenţii“, spune Cristian Troncotă.
În 1917, Moruzov, care era deja angajat al Serviciul de Siguranţă al Deltei, a primit o misiune importantă de la şeful Direcţiei Generale a Siguranţei Statului, de la Bucureşti: să creeze un serviciu de contraspionaj. Acest lucru reiese dintr-o notă pe care Moruzov i-a trimis-o superiorului său din Capitală, în 1917: „Ca rezultat al delegaţiunei ce mi-aţi dat pentru organizarea şi conducerea serviciului de contraspionaj din Delta Dunării, am onoarea a vă raporta următoarele: în ziua de 14 martie, împreună cu personalul ce mi s-a încredinţat, am plecat spre Deltă“.
După Primul Război Mondial, s-a pus problema reorganizării unui serviciu de informaţii şi contrainformaţii în cadrul Marelui Stat Major, un serviciu secret, paralel, cu angajaţi civili. În fruntea Serviciului Secret a fost numit Mihail Moruzov.
Vă mai recomandăm: