Legenda uitată a Tomisului. Cum a ajuns comoara ascunsă sub lespezile de marmură ale vechii cetăți în mâinile unui ghiaur
0O legendă aproape uitată este cea a comorii din Kustenge și a ghiaurului trădător, pe vremea când bătrâna cetate a Tomisului se afla deja sub stăpânirea Înaltei Porți.
În anul 1583 un călugăr italian pe nume Giulio Mancinelli (1537 - 1618) a fost trimis în misiune la Constantinopol (Istanbul din 1930), capitala Imperiului Otoman. Mancinelli poposește pentru ceva timp și în Portul Kiustenge - „pe vremuri, un frumos oraș vechi, care acum este un cătun amărât, după ce adeseori a fost atacat, ruinat și ars”. Cu această ocazie, călugărul italian descoperă povestea unei comori uriașe, descoperită aici cu ceva timp în urmă.
Se spune că un turc bogat din zonă găsise bogății nemăsurate, după ce săpase „sub lespezile mari și frumoase de marmură” ale vechii cetăți antice.
Povestea lui Mancinelli nu este o invenție, ea fiind confirmată șapte decenii mai târziu de către celebrul călător turc Evlya Celebi, cel pe care drumurile îl aduc la Kiustenge.
Informațiile lui Celebi legate de Marea Comoară sunt însă mult mai bogate, scrie Cristian Cealera în volumul „Poveștile Mării Negre“.
Călătorul turc nota în scrierile sale: „Sultanul Baiazid I (poreclit Ildirim – Fulgerul,1389-1402) a întâmpinat mari dificultăți la cucerirea orașului și după victorie a dărâmat-o și a pus ca pietrele vechi ale cetății să fie aruncate în mare. Și acum se văd pe un mal ruinele zidurilor dărâmate. Câțiva locuitorii creștini de seamă ai orașului au fugit atunci în cetatea Caffa, dar înainte de asta au îngropat șapte chiupuri de aur și alte giuvaeruri în pragul cetății de la liman“.
Comoara nu a stat însă ascunsă decât aproape un veac, fiind în cele din urmă găsită. Legenda spune că tezaurul a fost dezgropat, după ce un locuitor al vechiului Tomis a devenit „ghiaur“ (necredincios) și a trecut la religia musulmană.
El știa legenda comorii și i-a povestit-o sultanului Soliman (Suleyman) I Magnificul (1494 – 1566). Acesta l-a trimis pe ghiaur înapoi la Kiustenge, însoțit de 300 de militari, care au răscolit ruinele cetății și au găsit în cele din urmă marele tezaur.
Potrivit lui Celebi, această comoară era una cu adevărat uriașă: „în afara celor șapte chiupuri cu bani de aur și argint, au mai scos și multe mii de arme și pietre scumpe, rubine, safire și diamante, însă socoteala lor o știe numai Allah”.
Cele mai multe bogății au fost predate sultanului Soliman, care, cu acești bani, a clădit la Istanbul două geamii, Șehzade și Suleimanie. O mică parte a fost folosită pentru refacerea cetății Kustenge.
Ghiaurul a devenit cel mai mare bogat locuitor al orașului, cumpărând pământ mult și clădiri. El era de altfel, acel „turc bogat” despre care Mancinelli auzise povestindu-se, atunci când a poposit la Kustenge, scrie Petre Covacef în „Portul Constanța, Portul lui Saligny”, Evlya Celebi – „Cartea Călătoriilor”; „Călători străini în țările române (sec.XVI – XVII)”.
Ce s-a întâmplat apoi, se știe însă bine: averea ghiaurului s-a risipit în timp, orașul a fost distrus de mai multe ori, a trecut în lumea celor drepți și sultanul Soliman Magnificul, dar acele ruine răvășite ale anticului Tomis au supraviețuit.