Video Colindul Sfântului Andrei, unul dintre cele mai vechi colinde din Dobrogea VIDEO

Publicat: 30.11.2022 10:32

Unul dintre cele mai vechi colinde din Dobrogea este considerat a fi şi cel mai frumos. Acesta este Colindul Sfântului Andrei.

Interiorul Peșterii Sf. Andrei FOTO: Sînziana Ionescu

Colindul Sfântului Andrei a fost cules de Maria Dinu, care l-a publicat în articolul „Legende dobrogene despre Sfântul Apostol Andrei”, în revista „Biserica Ortodoxă Română”, 1935, nr. 9-10. Este un colind în care amintirea Apostolului se leagă de numele lui Decebal şi Traian, cei doi iluştri conducători ai strămoşilor noştri, dacii şi romanii.

Iată versurile colindului:

„Colo, pe grindei, Crâng de alunei, Val de arţărei, Sfânta mănăstire, Loc de tăinuire, Şi tămăduire; Şi piteşte-n tei Casa lui Andrei, De la schit la cruce Scară care duce, Din cruce de schit, Scări de coborât... De la schit în sus Crucea lui Iisus, De la cruce în tei Casa lui Andrei... La schitul din tei Crucea lui Andrei, Cine că-mi venea Şi descăleca? Venea Decebal, Călare pe-un cal. Sfinţii că-i găsea, Cu ei că-mi vorbea, Dar nu se-n china, Nici cruce-şi făcea. La schitul din tei Crucea lui Andrei, Traian că venea, La slujbă şedea, Slujba asculta Şi îngenunchea, Şi nu se-nchina... Pe murg călărea Şi cale-şi lua, La cetatea lui, A Trofeului... Andrei col-la schit, Uita c-a ieşit Cu papucii lui Talpa raiului, Şi potcapu lui Arca cerului, Cu veşminte sfinte Fraţii înainte, Cu toiag şi cruce, Candele-n răscruce, Lumânări aprinse, Vâlvătăi cuprinse... Iar Sînt Andrei, Sub crucea din tei, Schitul din grindei, Se roagă mereu, La Bun Dumnezeu...”

Localnicii satelor din sud-vestul Dobrogei sunt cei care au cântat acest colind şi l-au transmis din generaţie în generaţie.

El era interpretat şi la serbările câmpeneşti, dar şi înainte de ziua Sfântului Andrei, pe 30 noiembrie. Versurile au fost culese şi publicate de o localnică din comuna Ion Corvin.

„Şi tot un specific al acestor colinde, dar şi al altor creaţii folclorice dobrogene, dedicate Sfântului Andrei, este faptul că ele sunt proprii românilor, iar cele din Dobrogea sunt mai frumoase decât toate celelalte, din ţara noastră, închinate Apostolului. Totodată, ele dovedesc vechimea Creştinismului la români, precum şi apostolicitatea Bisericii româneşti", explica pentru Adevărul părintele Paisie, viețuitor al Catedralei Arhiepiscopiei Tomisului.