Cât costa „biletul” spre libertate plătit de evrei statului român comunist
0Din lagărul comunist nu putea evada oricine. Unii îşi riscau viaţa traversând Dunărea înot sau cu ajutorul unor călăuze, iar cei mai neînfricaţi deturnând avioane. Evreii puteau părăsi România doar dacă plăteau valută forte statului român.
În schimbul unor sume de bani, statul român le permitea urmaşilor lui Moise să emigreze. Foaia de călătorie era valabilă pentru un singur drum, doar dus. Un astfel de document publicat de Photo Historia, eliberat în anul 1951, conţinea date de identificare a celor doi evrei constănţeni care au primit undă verde pentru a scăpa de lagărul comunist. Cei doi soţi, comercianţi de profesie, şi băiatul lor locuiau în oraşul Constanţa, pe strada Olteniei. Dacă numele este anonimizat, aflăm din certificatul de călătorie informaţii despre statura capului familiei, care avea o talie mijlocie, părul castaniu, ochi verzi şi faţă ovală.
Cum cererea de a emigra era mare, statul român a decis să profite de acest fapt şi a cerut bani. De la evreii care erau copii sau adolescenţi în momentul în care au părăsit România aflăm şi sumele în valută forte plătite de familie în schimbul libertăţii lor. Adrian Irvin Rozei, de 75 de ani, stabilit în Franţa, a povestit pentru „Adevărul” că pentru un adult preţul plătit era de 3.000 de dolari şi 1.000 pentru un copil. Orice persoană care părăsea definitiv România primea un „Certificat de călătorie pentru persoane fără cetăţenie“.
Colecţie Photo Historia
Prezentarea lui a evoluat în timp. „Al nostru, spune Irvin Rozei, era individual. Când depuneai actele, îţi alegeai una din cele trei variante: plecam păstrând cetăţenia română, plecam renunţând la cetăţenia română, iar dacă renunţarea la cetăţenie nu era aprobată, însemna refuz de a pleca din ţară“, explică Rozei. În anul 1967, spune el, pe aceste certificate a apărut o nouă naţionalitate: cea mozaică, fapt care nu reprezenta nimic.
„Sunt un om universal”
Familia sa a ales prima variantă. „Am ales să plecăm din România alegând prima variantă, nu din dragoste pentru cetăţenia română, care era doar o complicaţie suplimentară în Vest, ci doar ca să nu plătim în plus 2.000 de lei de persoană pentru renunţarea la cetăţenia română. Desigur că ne-au impus ultima variantă, drept pentru care am plătit 6.000 de lei“, retrăieşte el acele momente. În cele din urmă, familia sa a reuşit să ajungă în Franţa. Aici, el a urmat Şcoala de mine de la Saint-Étienne, pe care o absolviseră, în urmă cu aproape jumătate de secol, tatăl şi unchiul său, iar la încheierea studiilor a obţinut şi cetăţenia franceză. A revenit în România în anul 1974, ca reprezentant al unei mari companii din Franţa. După Revoluţie, a vizitat ţara de câteva ori pe an, mai puţin în ultimii doi ani de pandemie. Acum, la cei 75 de ani ai săi, nu se consideră nici român, nici francez. „Eu sunt un om universal“, mărturiseşte el.
Radu Ioanid, director al Muzeul Holocaustului din Washington, a dezvăluit faptul că toţi evreii români care au emigrat în Israel între 1950 şi 1989 „au fost practic vânduţi”. „Discutăm de aproximativ un sfert de milion de oameni, mai exact, conform datelor oficiale israeliene, de un număr de 242.827 de oameni“, a spus Ioanid.