Cărţile pe care trebuie să le citească orice generaţie. Care sunt lecturile care au marcat literatura universală pentru copii
0Copiii de altădată furau cireşe cu Nică a Petrei, mâncau dulceaţă alături de Monica, Olguţa şi Dănuţ, descopereau peşteri şi se pierdeau în Castelul fetei în alb şi au descoperit mormântul lui Ovidius. Au eşuat pe insulă alături de Robinson Crusoe şi au trăit în coliba unchiului Tom. Au fost Elevul Dima dintr-a şaptea, au trăit aventuri în jungla lui Tarzan şi au fost căpitani la 15 ani.
Aşa zbura copilăria altădată. În 2015, universul în care evadează copiii este uşor diferit. Mădălin Roşioru, profesor de limba franceză la Şcoala Gimnazială nr. 18 „Jean Bart” din Constanţa, spune că din ce în ce mai puţini copii citesc: „Cei care mai citesc o fac doar atunci dacă acea carte are legătură cu filmul. Pe vremea noastră cărţile de căpătâi erau «Micul prinţ» sau «La Medeleni» sau «Poveşti nemuritoare». Acum, am auzit de «Jurnalul unui puşti» sau de «Benzi desenate Garfield»“.
O soluţie ar fi deschiderea de cluburi de lectură, care să pornească de la iniţiativa privată şi nu să se lase totul pe programa şcolară. Dacă, în primii ani de şcoală, învăţătoarea are un cuvânt important de spus în educarea copilului, la gimnaziu influenţa profesorului scade.
Dascălul spune că pot fi recunoscuţi imediat copiii care citesc. Au un discurs mai elaborat, frazele sunt mai lungi. În schimb, „necititorii“ se mulţumesc cu propoziţii.
Fiecare generaţie are cărţile ei fundamentale
Doina Mitrica, profesoară de Limba şi Literatura Română la Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria“ din Constanţa, spune că fiecare vârstă are cărṭile ei fundamentale. „Există opere literare nemuritoare, în timp ce altele se prefac în stele căzătoare“.
Spre exemplu, spune profesoara, una dintre lecturile copilăriei altor vremuri a fost „În ṭara lecṭiilor neînvăṭate“, de Lia Gheraskina (1966), o mini-epopee a elevului Vitea, trimis de manualele sale supărate într-o călătorie fantastică. Din aceeaşi zonă a irealului vine un personaj savuros, Pinocchio, al cărui nas rămâne un etalon al detectării minciunilor. Părintele său, Carlo Collodi, a publicat „Aventurile lui Pinochio“ în 1883. Un minunat roman de aventuri din 1906 surprinde parcursul plin de evenimente nebănuite al lupului Colṭ Alb, avându-l ca autor pe Jack London. Cine oare nu a auzit de Tom Sawyer şi de Huckleberry Finn (Mark Twain)? O serie de aventuri ale copiilor de peste ocean are darul de a încânta şi cele mai pretenṭioase gusturi.
Între 1956 – 1963 apăreau, rând pe rând, cele cinci volume din seria „Cireşarii“, de Constantin Chiriṭă, care se adresau adolescenṭilor cu precădere. Nici „Fram, ursul polar“ nu era o carte la care să renunṭi cu uşurinṭă, fiind prezentă în lista de lecture obligatorii. Cezar Petrescu, scriitor premiat în dese rânduri pentru operele sale, directorul unei reviste celebre, a dat dovadă de o intuiṭie deosebită în privinṭa emoṭiei pe care avea să o stârnească romanul în cauză.
Timpurile moderne, adaugă Doina Mitrica, propun eroi precum Harry Potter, puştoaica şi puştiul lui R. R. Russell şi jurnalele acestora, precum şi Habarnam (Nikolai Nosov) ori diverşi vampiri care ar fi stârnit panică printre cititorii trecuṭi astăzi de prima tinereṭe.
Vă mai recomandăm: