Preşedintele GRAUR explică de ce crede că premierul va scăpa de acuzaţiile de plagiat: „Unde sunt probele?”

„Adevărul” a consultat doi profesori universitari, rectorul UBB - Daniel David- şi preşedintele GRAUR (Grupul pentru Reformă şi Alternativă Universitară) - Dorin Isoc, în legătură cu acuzaţiile de plagiat aduse premierului.

Profesorul universitar Dorin Isoc (Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca), preşedintele GRAUR (Grupul pentru Reformă şi Alternativă Universitară), un ONG înfiinţat în anul 2004 în Cluj-Napoca care are ca scop combaterea plagiatului, imposturii academice şi abuzurilor de orice fel în viaţa universitară, a explicat pentru „Adevărul” cum vede acuzaţiile de plagiat aduse premierului Nicolae Ciucă.  

„Dacă o persoană, una singură, sesizează un singur fragment care se regăseşte în două scrieri, una a unui autor, şi celalaltă, mai veche, a unei alte persoane, fără citare, există plagiat. Plagiatul nu se măsoară nici în kilograme, nici în procente”, a precizat profesorul. 

Isoc a mai susţinut că nicăieri în lume nu există un anumit procent de text preluat fără citare de la alt autor într-o teză de doctorat de la care se poate spune că este plagiat. „Asta este o chestie pe care au introdus-o miniştrii Educaţiei din România,  nicăieri în lume nu se pune această problemă. Asta s-a întâmplat deoarece universităţile se păzesc ca dracu de tămâie să se ajungă la profesorii lor, care sunt plagiatori de duzină”, a susţinut profesorul de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca.  

„Care probe?”

L-am întrebat pe profesorul Isoc ce ar trebui să se întâmple procedural în continuare vis-a-vis de acuzaţiile de plagiat ale premierului Nicoale Ciucă. „Potrivit Legii, în mod normal, zaristul trebuie să sesizeze universitatea. Universitatea se poate şi autosesiza, pentru că este afectată din punct de vedere al credibilităţii şi imaginii. Se face o verificare de veritate, adică să vedem în ce măsură sursa informaţiei cu privire la plagiat este corectă. Poate a scris cineva cartea asta într-un singur exemplar ca să-l implice pe premier? Nu cred că este aşa, dar trebuie verificate aceste aspecte. În concluzie, veritatea este cea care contează”, spune acesta.

Isoc este de părere că există un conflict major: „Ziaristei nu i s-a dat voie să facă copii după teza de doctorat. Nu există o astfel de interdicţie în lege. Ziariştii au dreptul la informare. În această situaţie, cele două biblioteci naţionale fac front comun în sprijinirea plagiatului. De aici rezultă foarte multe probleme”.

Astfel, spune profesorul, ziaristul trebuie să se adreseze universităţii, dar nu poate s-o facă dacă nu are probe. „Care probe? De aici rezultă că prin această măsură abuzivă, biblioteca este mâna în mână cu plagiatorul”, detaliază Isoc. 

L-am întrebat pe acesta în ce măsură, totuşi, Comisia Universităţii care va analiza teza de doctorat nu va putea să ceară documentele invocate de jurnalista Emilia Şercan. 

„Nu are această cădere Comisia. Regulamentul spune foarte clar: când faci o sesizre, tu trebuie să dai copii după documentele relevante. Care copii?  Prinde orbul scoate-i ochii. Vorbim despre documente publice, nu documente private, care nu pot fi copiate, pentru că aşa vrea tovarăşul ministru şi tovarăşul director al Bibliotecii Naţionale”, explică specialistul. 

El susţine că articolul publicat în Pressone nu poate constitui probă pentru această Comisie. „Dacă spui a plagiat din pagina 12 şi pagina 18 din carte. Care pagini? Care carte? Aici trebuie să vii ca la judecător, cu materialele jos”. 

„Universitatea trebuie să ceară constituirea unei comisii neutre”

Profesorul clujean pune la îndoială obiectivitatea Universităţii în analiza lucrarii de doctorat a premierului, având în vedere că este instituţia este, pactic, parte interesată. 

„Universitatea trebuie să ceară constituirea unei comisii neutre. Nu noi cu ai noştri. Să cheme nişte români ajunşi profesori dincolo. care ştiu ce înseamnă plagiat şi ştiu foarte clar cât de crâncen se pedepseşte plagiatul. Deja sunt nişte piedici puse în calea unei evaluări obiective”, detaliază Isoc.  

Isoc este de părere că „nu se vrea rezolvarea problemei, pentru că cei implicaţi nu sunt politicienii, ci profesorii universitari din universităţile româneşti, care nu doresc să se ajungă la faptul că în acest moment ei nu au ce căuta în universităţi”. 

Profesorul clujean este de părere că premierul nu va fi sancţionat, la fel cum nu a fost sancţionat plagiatul Laurei Codruţa-Kövesi: „Dacă, din greşeală, Kovesi scăpa un paragraf, nu era nimic, dar a luat din 11 scrieri. Dacă au scos-o pe Kövesi, de ce nu l-ar scoate şi pe premier? Este o sfideare în faţă. Eu nu am emoţii cu privire la verdictul Comisiei, ci recunosc: trăim în această ţară. Fiecare interpretează propoziţia cum vrea”.  

Daniel David: „Aştept să se pronunţe UNAP-ul”

Profesorul Daniel David, rectorul Universităţii Babeş-Boyai, a explicat pentru „Adevărul” că nu doreşte să se pronunţe înainte ca Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” (UNAP) va lua o decizie în legătură cu lucrarea de doctorat a premierului. În urma apariţiei articolului din Pressone, Nicolae Ciucă a solicitat UNAP verificarea lucrării sale de doctorat. 

Într-un interviu pentru „Adevărul”, acordat cu câteva zile în urmă, rectorul UBB spunea: „Plagiatul este un furt, aşa că aici nu cred că mai e nevoie să argumentez de ce trebuie să nu se întâmple în general, nu doar în cazul politicienilor.”
 

 Întrebat în legătură cu sursa doctoratelor plagiate, David este de părere că principala problemă o reprezintă universităţile care nu au o tradiţie academică şi o cultură academică a eticii şi calităţii. „Când ai conducători de doctorate fără operă academică recunoscută şi filtrată internaţional, aceştia vor genera şcoli doctorale în forma unor instituţii slabe (cu scopuri pervertite – ex. să facem doctori pentru spor de doctorat, pentru promovare pe funcţie sau pentru imagine politică) şi doctori după profilul lor academic. De aici la frauda academică – intenţionată (prin violarea regulilor de pe poziţii de putere şi/sau tupeu) şi neintenţionată (prin neştiinţă/impostură) – calea este naturală”, a precizat el. 

În legătură cu împărţirea responsabilităţii pentru doctoratele plagiate, David este de părere că fiecare situaţie trebuie analizată separat. 

„Spre exemplu, în zonele umaniste, când ai teze de 400 pagini plus, este greu ca conducătorul să răspundă pentru fiecare paragraf scris, chiar cu soft antiplagiat; dar, dacă este responsabil, trebuie să se vadă că l-a învăţat pe doctorand etica academică, că a analizat atent teza şi că a solicitat doctorandului asumarea originalităţii. În alte zone, în care plagiatul se leagă de idee, mai ales dacă aceasta este deja una cunoscută, responsabilitatea conducătorului poate să fie mai clară. În plus, frauda academică nu se reduce la plagiat; cel puţin la fel de importantă, dacă nu chiar mai importantă, este fabricarea/distorsionarea datelor ştiinţifice, care poate crea haos în anumite domenii (mai ales cele experimentale). În fine, aşa cum falşii negativi trebuie reduşi (să nu scape frauda), trebuie evitaţi şi falşii pozitivi (să nu fie pedepsit cineva care nu este responsabil)! Aşadar, în final analiza trebuie să fie riguroasă şi focalizată pe cazul concret, pentru a-şi atinge ţinta. În plus, dincolo de doctorand şi conducătorul de doctorat, mereu trebuie inclusă în analiză şi şcoala doctorală, mai ales practicile organizaţionale ale acesteia”, afirmă acesta.  

Vă mai recomandăm: 

Rectorul UBB, despre impostura academică: „Statul devine prizonierul acestui fenomen”

Cum schimbăm România prin educaţie: „Dacă profesorii sunt formaţi prost, ne condamnăm viitorul”