Cel mai vechi topor din corn de cerb. A fost descoperit la fundația unei biserici din Carpații de Curbură
0Muzeul Județean Buzău are în colecție, de câteva zile, o unealtă folosită de populațiile de la Curbura Carpaților în urmă cu peste cinci mii de ani. A fost descoperită în cursul săpăturilor arheologice desfășurate în cadrul proiectului de restaurare și punere în valoare a Schitului „Sfinții Mihail și Gavriil” din Berca.
În jurul zidurilor vechii biserici din comuna Berca, spun reprezentanții instituției buzoiene, pe lângă structurile medievale târzii au fost documentate consistente și valoroase vestigii preistorice, datând din eneolitic și epoca bronzului.
Dintr-una dintre gropile săpate în perioada eneolitică, a fost recuperată în urma săpăturilor efectuate în 2020 o piesă de corn deosebită. Este vorba despre un topor atent finisat pe întreaga suprafață, realizat din ramura principală a unui corn de cerb.
Eneoliticul este perioada din istoria omenirii, plasată între neolitic și epoca bronzului, adică de la 7.000-5.000 până la 5.000-3.000 î.C., când au început să fie folosite pentru prima oară unelte de metal, alături de cele deja consacrate, din piatră.
Afectat de foc, probabil prin ardere înaintea depunerii în groapă, și de umiditatea existentă în sol, toporul s-a conservat parțial, fiind extrem de friabil în momentul descoperirii.
Prelevat cu grijă, toporul a fost trimis pentru restaurare către laboratorul Complexului Muzeal Național ”Curtea Domnească”, Târgoviște. După parcurgerea fluxului tehnologic al procesului de conservare-restaurare piesa de corn a revenit la Buzău, urmând să fie inclusă în expoziția permanentă a muzeului.
„Este prima piesă de acest fel care intră în patrimoniul Muzeului Județean Buzău, completând colecția de obiecte preistorice deținute de instituție. Chiar din momentul descoperirii am remarcat calitatea estetică aparte a piesei, forma atent obținută prin debitarea și perforarea cornului de cerb”, transmit reprezentanții Muzeului Județean Buzău.
Unealta preistorică a fost luat în studio de echipa de cercetare compusă din Sebastian Matei, Roxana Munteanu și Cătălin Dinu, de la Muzeul Județean Buzău, iar restaurarea a fost efectuată de către Daniela Iamandi, de la Complexului Muzeal Național ”Curtea Domnească”, din Târgoviște.