Viaţa în comunism: lux exorbitant pentru aleşi, pe spatele celor mulţi. Jurnalul secret al unui arhitect care a proiectat marile bulevarde ale Bucureştiului
0Cetăţenii României socialiste care, în teorie, trăiau într-una dintre cele mai prospere şi faste perioade din istoria acestei ţări, în practică erau nevoiţi să depună eforturi însemnate pentru a supravieţui. În schimb, guvernanţii se lăfaiau în lux.
Gheorghe Leahu, unul dintre cei mai buni arhitecţi ai României, a ţinut un jurnal secret în perioada comunismului în care nota ororile pe care le trăiau românii.
Fragmente din jurnalul său au fost publicate pe site-ul memorialsighet.ro. de această dată, arhitectul prezintă un tablou crunt al majorării preţurilor, povară pe care mulţi români abia o puteau duce. Iată un pasaj din Gheorghe Leahu, Arhitect în ”epoca de aur”, Fundaţia Academia Civică, 2004:
1.02.89
Paralelism:
Secvenţa I.
S-au scumpit extraordinar cheltuielile de întreţinere. Am plătit în ianuarie 582 lei întreţinerea, în loc de 150-180 în anul trecut, 647 lei lumina, în loc de 150-200 în anul trecut. Toate majorările au fost trecute sub tăcere. În schimb, au vuit ziarele pentru creşterea veniturilor oamenilor muncii, în special ale celor cu salarii mici. Pagini întregi, arătând cât a primit un miner, un furnalist, un constructor înainte şi cât va primi acum.
Secvenţa II.
S-a prezentat spre avizare hotelul pentru oaspeţi al partidului. Sume exorbitante, incredibile, uriaşe: 5 milioane de lei 1 pat de hotel!! cifră absolut astronomică, ce face ca cele 460 locuri să coste cam 2,6 miliarde lei! Din banii cui? Din ai poporului muncitor! Pe seama centralizării tuturor încasărilor naţiunii sub controlul partidului comunist se fac nişte cheltuieli extraordinare pentru noul centru. Casa „Poporului” 222 peste 22 miliarde, Hotelul 2,5 miliarde, toate investiţiile din centru sute de miliarde de lei, luaţi de pe spinarea românilor, aflaţi la cel mai coborât nivel de trai din toate ţările chiar şi socialiste.
Jurnalul secret a fost scris de arhitectul Gheorghe Leahu în anii 1985-1989, ultimii ani ai “epocii de aur”, când Bucureştiul era mutilat de giganticele şantiere ale noului centru civic, iar viaţa de zi cu zi era un coşmar.
Născut în Basarabia
Arhitectul Gheorghe Leahu s-a născut la 10 mai 1932, în capitala Basarabiei, Chişinău-România, astăzi Republica Moldova. Tatăl său, Theodor Leahu (1889-1970), un prosper om de afaceri şi proprietar, era fiul lui Gheorghe şi al Olimpiei Leahu, ţărani înstăriţi din satul Cegoreni (judeţul Orhei). Mama, Ana Leahu (1904-1982), născută Luţcan, a avut talent artistic şi a publicat poezii în „Viaţa Basarabiei”. Provenea dintr-o familie de preoţi şi intelectuali, din satele Cucioaia şi Cubolta (judeţul Bălţi). Bunica maternă a viitorului arhitect, Xenia Halippa, era soră a marelui patriot şi om de stat basarabean Pantelimon Halippa (1883-1979), unul dintre făuritorii Marii Uniri cu România de la 1918.
Arhitectul Gheorghe Leahu este cel care a proiectat şi coordonat ansamblurile de locuinţe de pe Calea Văcăreşti, Bd. Brâncoveanu, Bd. Metalurgiei, Şos. Olteniţei, Şos. Giurgiului. A răspuns de sistematizarea întregului cartier Berceni, şi a îndrăznit să se opună demolării Mănăstirii Văcăreşti. La începutul anului 1985, împreună cu echipa sa, a făcut eforturi imense pentru a convinge autorităţile de valoarea inestimabilă a monumentului. Din păcate, nu a reuşit să-l salveze.
În 2003 a primit titlul de cetăţean de onoare al Sectorului 4. Albumele sale, „Bucureşti – arhitectură şi culoare“, „Lipscanii – centrul istoric al Bucureştilor“, „Bucureştiul dispărut“, „Distrugerea Mănăstirii Văcăreşti“, „Bucureşti – portretul unui oraş“, „Bucureşti – “Micul Paris”, urmăresc îndeaproape devenirea istorică a Bucureştilor prin zeci de acuarele emblematice, câteva surprinzând şi cadre familiare din cartierul Berceni.
Vă recomandăm să mai citiţi şi:
O perdea de fum a acoperit baza navală folosită de ruşi la Marea Mediterană FOTO
Cel mai negru scenariu: România riscă suprapunerea valului 4 cu valul 5 al pandemiei