De ce i s-a spus Bucureștiului „Micul Paris“ VIDEO

Atmosfera care domnea în Bucureștiul interbelic a rămas consemnată doar în scrierile de altădată. Doar câteva construcții au mai păstrat farmecul din perioada în care, odinioară, Bucureștiul, era numit „Micul Paris“

În timpul domniei monarhului Carol I, București a căpătat o înfățișare tot mai apropiată de cea a capitalelor din Europa apuseană. De altfel, legătura cu orașul francez este mai profundă: el a servit ca model pentru cele mai multe lucrări publice efectuate în acea perioadă.

În acea perioadă, au fost proiectate și ridicate numeroase clădiri aparținând unor români școliți în Occident sau unor arhitecți străini aduși la București.

Târgul ciobanului Bucur a căpătat treptat ceva din farmecul european, cu excepția mahalalelor. „Modelele de viaţă europeană au fost introduse la Bucureşti, atât de tinerii valahi care veneau de la studii de la Paris, Viena, Berlin etc., cât mai ales datorită imigranţilor din Europa Centrală şi de Apus, care au venit la Bucureşti în cursul secolului al XIX-lea. Aceştia din urmă reprezentau un panel profesional destul de larg, de la servitori la prosperi oameni de afaceri sau diplomaţi“, spune istoricul Adrian Majuru.

Oraşul se schimbă în cele mai detaliate repere urbanistice iar vestimentaţia, gesturile, accesoriile cotidiene devin aidoma celor de la Paris. Limba franceză era vorbită frecvent pe stradă şi pe anumite paliere sociale. „Franceza îşi începe cariera ca limbă de salon pentru ca apoi să devină un fel de lingua francă a păturilor sociale cultivate. Limba română nu era îngăduită de la un anumit nivel social, fiind considerată drept o limbă a oamenilor simpli“.

Istoricul explică faptul că această schimbare spectaculoasă de imagine şi mentalitate, pentru un bulgar, sârb, albanez sau croat, în comparaţie cu ţările lor din Balcani aflate încă în componenţa spaţiului oriental al imperiului turcesc, a dus la apariţia sintagmei de „Micul Paris” pentru Bucureşti.

„Pentru majoritatea negustorilor şi liber-profesioniştilor balcanici, adevăratul Paris era prea îndepărtat şi prea costisitor şi de aceea, în Bucureştiul europenizat, au descoperit un Paris miniatural. De aici vine denumirea de „Micul Paris”, din uimirea smulsă călătorilor balcanici de un Bucureşti, care s-a schimbat cu repeziciune, eliminând punţile care-l legau de Orient şi Balcani, pentru a se lega de Europa prin modelul cultural francez, de la vestimentaţie şi limbă, la arhitectură şi preocupări cotidiene“.

„Micul Paris” şi-a trăit clipele de glorie, iar ceea ce a dat consistenţă acelei epoci şi poreclei care a renumit-o, se mai păstrează astăzi parţial în inelul central al oraşului: case, magazine, palate, edificii publice etc, multe dintre ele proiectate de arhitecţi francezi.