Condamnați după termenul de prescripție. Motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în aplicare pentru a doua oară o decizie europeană potrivit căreia evaziunea fiscală nu se prescrie și nu se poate aplica principiul legii mai favorabile. 

Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a luat o a doua decizie în care ține cont de o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) privind prescripția unor fapte, în special a celor legate de evaziunea fiscală.

Astfel, ÎCCJ  nu a încetat procesul penal şi a aplicat condamnări la închisoare pentru evaziune fiscală pentru administratorii companiei de taximetrie Martax din Brașov, pentru cele două firme care operează compania de taximetrie şi pentru unii dintre taximetriștii complici.

Completul a fost alcătuit din judecătoarele Simona Elena Cîrnaru, Ioana Bogdan şi Oana Burnel.

Decizia Curții Supreme este importantă în conturarea unei jurisprudențe în chestiunea aplicării deciziilor UE, dat fiind că în acest moment nu există o practică unitară.

În luna noiembrie 2014, la Brașov avea loc o razie de amploare în urma căreia a avut loc și un proces cu numeroși inculpați. În august 2016, procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov au trimis în judecată patronii firmei Martax şi 136 de taximetrişti, angajaţi sau colaboratori ai firmelor Compania Martax SRL şi SC Martax SRL, pentru evaziune fiscală.

Din cei 136 de șoferi, 46 erau taximetriști colaboratori ai celor două societăți, trimiși în judecată după ce au fost prinși în flagrant în data de 25 noiembrie 2014, când a fost organizată cea mai mare razie din Brașov de după 1989, cu 200 de polițiști și 75 de jandarmi.

Cele mai multe dintre mașinile verificate atunci aveau aparatul de taxat modificat. Printr-o simplă apăsare de buton, șoferul putea anula înregistrarea cursei, însă aceasta doar atunci când clientul nu-i cerea bon fiscal.

Alți 88 de șoferi, angajați la cele două societăți, au fost inculpați pentru evaziune fiscală pentru că predau un decont zilnic fix de 140 de lei, ca urmare a alterării memoriei aparatelor de taxat, prin grija patronatului, lucru de care aveau însă cunoștință.

Potrivit anchetatorilor, în cazul Companiei Martax SRL prejudiciul este de 3.046.523 de lei, iar în cazul Martax SRL - de 3.573.414 lei.

Administratorii celor două firme – Marian Dorha, Maria Ionela Bârsan (avocat în cadrul Baroului Brașov), Maria Dorha și Ioan Marian Bârsan – au evidențiat doar în parte veniturile reale obținute din deconturile zilnice depuse de șoferii angajați taximetriști, în perioada ianuarie 2009 - 30 septembrie 2014, potrivit rechizitoriului.

De asemenea, administratorii celor două firme au contabilizat cheltuieli nereale cu salariile șoferilor, respectiv restul net de plată, care nu a fost plătit niciodată șoferilor, deși aceștia semnau statele de plată, deoarece aceștia își obțineau venituri proprii prin utilizarea frauduloasă a aparatelor de taxat.

„Inculpații au coordonat un sistem fraudulos de utilizare a aparatelor de taxat, impunând ca mod de lucru fiecărui șofer taximetrist angajat să depună un decont justificat de  un raport zilnic (raport Z) care să aibă o valoare limitată, depășirea limitelor atrăgând penalizări din partea patronatului, înscris justificativ pentru obținerea căruia șoferul era instruit, fiind totodată atenționat asupra faptului că nu va primi salariul, dar va semna statul de plată și va trebui să își obțină veniturile necesare traiului din activitatea de după obținerea sumei de decont”, precizau procurorii în rechizitoriul de trimitere în judecată.

Judecătorii Curții Supreme au explicat pe larg motivele pentru care în acest caz nu se aplică principiul legii penale mai favorabile, care funcționează în România pentru ca sistemul penal să fie predictibil.

„Înalta Curte va lăsa neaplicat standardul naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, astfel cum rezultă din Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constatând că, în litigiul de faţă, ce constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii, valorificarea acestui standard pentru a repune în discuţie întreruperea termenului de prescripţie a răspunderii penale prin acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018 ar fi de natură să compromită supremaţia, unitatea şi efectivitatea dreptului Uniunii”, au arătat judecătoarele ÎCCJ în motivare.