Cine a fost Mumuloaia, mătuşa putred de bogată a lui Caragiale. În casa ei s-a găsit ascunsă o avere de 3 milioane de galbeni
0Ecaterina Cardini, poreclită Mumuloaia, a fost, potrivit istoricilor, o femeie de afaceri extrem de agilă, dar foarte zgârcită. După moartea ei, rudele, printre care şi scriitorul Ion Luca Caragiale, s-au judecat ani întregi pentru a pune mâna pe o parte din avere.
Ecaterina Cardini a fost nepoata unui negustor din Şcheii Braşovului. S-a căsătorit cu un italina bogat, pe nume Girolamo Cardini, zis Momolo. De aici a început ascensiunea ei. Soţul deţinea la acea vreme terenuri mari în Bucureşti: în zona Universităţii, unde a construit şi un teatru, dar şi în zona Căii Mogoşoaiei, unde avea restautante de lux şi cofetării.
A controlat afacerile familiei
Soţia lui a fost cea care a înmulţit averea de-a lungul anilor. Mumuloaia a venit cu ideea ca, pe lângă restaurant, să construiască şi un club, unde se întâlneau bogaţii vremii. A ştiut că exploateze una dintre cele mai vechi profesii din lume, dar pentru că în ţară aveau imaginea unei familii impecabile, şi-a pus în practică ideea peste hotare. A cumpărat un han la Berlin şi l-a transformat în bordel de lux.
„Porecla de Mumuloaia vine de la numele soţului ei, dar se potriveşte perfect cu firea Ecaterinei Cardini. Era o femeie dură, care îşi ţinea din scurt soţul şi care a preluat încet frâiele afacerilor. Nimic nu se întâmpla fără ştirea ei. Era o femeie foarte zgârcită şi nimeni nu a ştiut exact câţi bani are atâta timp cât ea a fost în viaţă. De aceea, descoperirea de după moartea ei a fost cu atât mai spectaculoasă“, povesteşte Emanuel Mirean, istoric.
A ţinut banii la saltea
Femeia nu cheltuia mult, nu îşi lua haine scumpe şi nici nu se afişa cu bijuterii sclipitoare. Spunea mereu că păstrează banii pentru zile negre. Soţul ei a murit în 1859, iar Mumuloaia a mai trăit până în 9 noiembrie 1885 şi nu a făcut testament, pentru că mai toate rudele ei apropiate decedaseră deja.
După moartea ei, în casa din Bucureşti s-a găsit o avere uriaşă. Femeia ascunsese în saltelele de la canapelele din salon şi paturile din dormitoare cupoane, obligaţiuni, bijuterii, dar şi sume mari de bani. În total - 3 milioane de galbeni.
„Averea a fost descoperită de rudele care veniseră să vadă ce pot primi din casa din Bucureşti. Pentru că ştiau că era o femeie zgârcită, care nu avea încredere în nimeni s-au gândit că avea în casă sume mari de bani. Nimeni nu se aştepta la milioane de galbeni. Din acel moment a început lupta pentru avere“, mai spune istoricul.
Peste 20 de ani de procese
În momentul în care a murit, Mumuloaia mai avea în viaţă trei verişoare, una dintre ele fiind Ecaterina Caragiale, mama scriitorului. Ion Luca Caragiale era cunoscut ca un risipitor şi, atunci când a murit mătuşa lui, se spune că era sărac lipit. Mama sa i-a cedat lui dreptul la succesiune, dar bătălia pe avere nu a fost una uşoară. Timp de aproape 20 de ani au avut loc 15 procese pentru averea Mumuloaiei.
La un moment dat, la judecată a apărut o tânără pe numele Maria Tabay, care susţinea că este fiica ilegitimă a Mumuloaiei. Era de fapt o fostă slujitoare. În cele din urmă, Caragiale, apărat de Barbu Ştefănescu Delaveancea, a reuşit să obţină o şesime din marea avere. În 1905, a moştenit şi averea surorii tatălui său şi s-a mutat la Berlin. Chiar şi aşa, mare parte din averea dobândită de scriitor s-a dus la creditori, iar restul a fost risipit rapid. Se spune că Ion Luca Caragiale dădea mese îmbelşugate prietenilor, mese pe care le numea praznicele Mumuloaiei. Ironic sau nu, chipul său apare acum pe bancnota de 100 de lei.
Mai puteţi citi şi: